Conform Libertatea: Lacul Movila Miresii, cândva o atracție balneară cu potențial turistic, a secat aproape complet, lăsând în urmă doar sare și frustrare în rândul localnicilor din comuna cu același nume, situată la aproximativ 15 kilometri de Brăila. Deși deține pe hârtie regimul de stațiune balneoclimaterică, zona a ajuns în paragină, amintind de trecut doar prin poveștile sătenilor și câțiva bătrâni care încă mai vin să se ungă cu nămolul uscat.
Potențial neexploatat și promisiuni neonorate
Anii trecuți, lacul era menținut prin sistemele de irigații ale fostului CAP, dar acum, odată cu seceta și lipsa investițiilor, nămolul cu proprietăți terapeutice nu mai ajunge să fie valorificat. Vaci păsc paragină pe ceea ce a fost malul lacului, iar singurele speranțe de redresare sunt legate de proiecte trecute, despre care localnicii spun că nu s-au materializat. „Se auzea de niște italieni, să vină să tragă nămolul. N-a mai venit niciunul”, povestește Ion, un localnic în vârstă, dezamăgit.
Nemulțumire generală față de clasa politică
Sătenii din Movila Miresii își exprimă profundul dezacord față de clasa politică din România, pe care o acuză de nepăsare și corupție. Ei deplâng lipsa investițiilor în comunitățile locale, în timp ce politicienii beneficiază de salarii și condiții de trai considerate nejustificate. „Trebuia să facă ceva frumos, agroturism, să vină lumea. Nu fac nimica, habar n-au!”, afirmă Mihai, un alt locuitor al comunei, care subliniază discrepanța dintre viața reală a oamenilor simpli și cea a celor aflați la conducere.
Localnicii invocă faptul că, în perioada comunistă, zona era amenajată și atrăgea turiști, spre deosebire de situația actuală, marcată de sărăcie și lipsă de oportunități. „Pe vremea lui Ceaușescu era frumos aicea, era amenajat, erau căsuțe, era pădure, venea lumea. După ce s-a terminat cu ăsta, gata, s-a terminat tot”, regretă Ion. Nemulțumirea se extinde și asupra proiectelor de infrastructură, precum rețeaua de apă și canalizare, care, deși finanțate prin fonduri europene, sunt în stagnare. „Au scormonit satul ăsta trei ani de zile, să ne bage apă și canalizare. Dar nu-i terminată, a plecat șantierul”, adaugă Ion.
Oamenii sunt frustrați de faptul că își plătesc taxele și impozitele, dar nu văd beneficii concrete în comunitatea lor. „De ce să ne ia taxe, când n-au făcut nimic în 30 de ani?”, întreabă retoric Mihai, adăugând că investițiile s-au limitat la „niște asfalturi”. Ei regretă și dispariția grădinițelor și a organizării din școli, aspecte care contribuiau la o viață mai bună a familiilor tinere.
În ciuda situației precare, localnicii își doresc un lider care să unească țara și să înțeleagă realitățile cotidiene. „Ne trebuie un om care să ne conducă, să fim o țară unită, să înțeleagă fiecare ceva din viață”, speră Mihai. Situația socială este grav afectată, iar prețurile mici pe care le primesc producătorii agricoli, cum ar fi 1 leu 40 pentru kilogramul de lapte, în timp ce costul vieții crește exponențial, alimentează dezamăgirea. „Ce să faci cu 1 leu 40 pentru kilul de lapte? Când tu muncești de te ia boala?”, încheie Mihai, subliniind discrepanța dintre efortul depus și recompensa primită.
Sursa: Libertatea
