Conform Buletin.de: Primăriile bogate din România, deși dispun de zeci de milioane de euro din taxe locale și cote defalcate din impozitul pe venit, pot fi incapabile să finalizeze investiții, să organizeze licitații sau să administreze eficient comunele în cazul unei comasări. Aceasta este concluzia unui raport publicat pe 29 octombrie 2026 de organizația Funky Citizens, semnat de Diana Tăbleț și Elena Calistru. Studiul, intitulat „Reforma Arhitecturii Administrative a României. Partea I: Diagnosticul situației actuale”, analizează capacitatea administrativă a unităților teritorial-administrative.
Noul Guvern Niculescu, învestit pe 20 octombrie 2026, a readus în discuție comasarea voluntară a peste 400 de comune. Totuși, datele din execuțiile bugetare și din sistemul electronic de achiziții publice indică faptul că bogăția contabilă a unor localități din Ilfov și din București nu se traduce automat într-o capacitate reală de a livra proiecte publice.
Capacitatea administrativă, un test pentru primăriile bogate
Autorii studiului au creat Indicele de Capacitate Administrativă (ICA), calculat pe baza datelor publice din anii 2023-2025 pentru cele 3.180 de comune, orașe și municipii din România. Acest indice măsoară diferența dintre veniturile unei unități administrativ-teritoriale și competența aparatului din primărie, pentru a verifica fezabilitatea oricărei propuneri de reorganizare teritorială.
Metodologia raportului explică faptul că viabilitatea financiară a unei primării, adică acoperirea cheltuielilor de funcționare din venituri proprii, nu garantează și capacitatea administrativă. „O comună cu venituri proprii mari poate să nu ducă la capăt niciun proiect”, subliniază autorii, evidențiind importanța ca un centru administrativ să poată gestiona proiecte, să plătească furnizori și să atragă fonduri europene.
Ilustrat pe realitatea din județul Ilfov, primul filtru al ICA – acoperirea cheltuielilor de funcționare din venituri proprii – discreditează mitul unui județ uniform bogat. Deși Ilfovul are cea mai mare pondere a comunelor care își acoperă salariile și serviciile din venituri proprii (37,5% în 2025), majoritatea, adică 62,5%, pică deja la această primă condiție de autonomie financiară. Dintre cele opt orașe din Ilfov, doar patru – Voluntari, Otopeni, Popești-Leordeni și Chitila – și-au acoperit constant funcționarea curentă din resurse proprii în perioada 2018-2025, în timp ce Bragadiru, Pantelimon, Buftea și Măgurele au oscilat sub acest prag.
Chiar și în localitățile unde banii intră în bugetele locale, capacitatea administrativă nu este garantată. Comuna Chiajna a încasat în 2025 aproximativ 25,5 milioane de euro venituri proprii, cu cheltuieli salariale de 2,2 milioane de euro. În contrast, orașele Voluntari și Otopeni au avut venituri de peste 1.200 de euro pe locuitor, cu costuri salariale sub 400 de euro pe cap de locuitor.
Administrația Capitalei și județul vecin, provocări la comasare
Cauza acestei disfuncționalități pare să fie lipsa specialiștilor în aparatele primăriilor, care sunt adesea supraaglomerate cu personal fără atribuții tehnice. Datele Curții de Conturi, citate în raport, arată că la nivel național, doar o comună din zece are auditor intern, doar patru din zece au arhitect-șef, iar primăriile comunale recuperează doar 57% din veniturile pe care le au de colectat.
Autorii avertizează că un centru administrativ nu trebuie ales doar pe baza cifrelor contabile, ci și în funcție de direcția în care se deplasează zilnic locuitorii, luând în considerare naveta, serviciile și accesul. Dacă acest centru nu trece testele de investiții sau de achiziții competitive, o eventuală comasare ar fi fezabilă doar cu sprijin de tranziție.
În cazul Municipiului București și al celor șase sectoare, toate cele șapte administrații trec testul de viabilitate financiară. Cu toate acestea, problema polului București-Ilfov nu s-ar rezolva prin simpla alăturare a unei comune sărace din județ cu una bogată. Pentru o piață a muncii și a locuirii unde zeci de mii de oameni fac naveta zilnic, raportul Funky Citizens impune o arhitectură administrativă integrată, cu un nivel de guvernare regională pentru planificare comună, transport și finanțare. Fără o astfel de structură, Bucureștiul și Ilfovul riscă să piardă finanțări europene semnificative.
Studiul complet este disponibil pentru consultare.
Sursa: Buletin.de
