Trenurile Tezaur, monumente ale istoriei feroviare românești, zac uitate și în degringoladă pe un peron din apropierea Mogoșoaiei, abandonate de ani de zile și transformate în adăposturi improvizate pentru animalele maidaneze. În timp ce aceste vagoane de epocă au fost odată símbolo ale eleganței și mândrie națională, acum se află într-o stare deplorabilă, acoperite de praf, mucegai și mizerie, devenind simple relicve uitate, ascunse sub stratul de neglijență administrativă.
Trenurile de patrimoniu, pradă nepăsării și degradării
Printre aceste relicve se numără trenul regal, cel cunoscut drept Trenul Călugăreni și trenul Moldovița, toate clădiri vii ale istoriei feroviare unde vehiculele, odinioară opulente și pline de farmec, au fost lăsate în paragină. Trenul regal, adus în serviciul Casei Regale în 1928, și cel mai vechi, Trenul Călugăreni, fabricat în 1866 la Manchester și utilizat de Carol I, sunt acum doar umbre ale trecutului, cu mobilier original deteriorat și mochete pline de mucegai, iar pereții plini de igrasie și păianjeni.
Nici varianta mai bine conservată, Trenul Moldovița, din 1885, nu stă mai bine, fiind înconjurată de pânze de păianjen și cu tapițeria mobilierului acoperită de mizerie. Tavanul de lemn, datorită infiltrărilor, începe să se deterioreze, ilustrând un proces de degradare ireversibilă dacă nu este intervenție urgentă.
Birocrație și amânări: obstacole în valorificarea patrimoniului feroviar
În ciuda condiției avansate de degradare, aceste vagoane ar putea reprezenta încă o valoare istorică și turistică, dacă ar fi gestionate corespunzător. Cu toate că în urmă cu aproape un an, lichidatorul judiciar al companiei de administrare a trenurilor, Societatea Feroviară de Turism, a propus ca aceste vagoane să fie donate statului, procesul birocratic a întâmpinat obstacole birocratice majore. Birocrația a condus la amânarea preluării oficiale, chiar dacă există acea avizare de la creditorii companiei, precum și sprijinul judecătorului sindic pentru transferul patrimoniului în patrimoniul public sau chiar al Ministerului Transporturilor.
Chiar și în planul oficial, ideea de a reda acestor trenuri viața și de a le transforma în obiective turistice sau muzee traversează o serie de etape birocratice întârziate de lipsa de documente, rapoarte de evaluare și erori administrative. Deși o hotărâre de Guvern, pentru preluarea trenurilor, a fost pusă în dezbatere, până în prezent, procesul nu a fost finalizat, iar trenurile rămân uitate pe un peron, în exilul lor administrativ.
Dezastre igienice și riscuri pentru mediu
Starea de conservare precară a acestor vagoane de epocă ridică probleme serioase de sănătate și de mediu. Mobilierul deteriorat, igrasia, mucegaiul, praf și cuiburile de viespi transformă aceste vehicule în adevărate focare de infecție. În plus, elemente de lemn încep să se prăbușească din cauza infiltrațiilor repetate, semn că nicio acțiune concrete de restaurare nu a fost întreprinsă de ani de zile.
Reacția oficială și perspectivele viitoare
Reprezentanții Ministerului Transporturilor s-au arătat conștienți de situație, însă justifică întârzierile prin lipsa unor documente esențiale, precum rapoarte de evaluare sau corelarea acțiunilor cu legislația în vigoare. Aceștia susțin însă că au obținut aprobare de la creditori pentru eventuale donații către stat, iar procesul de transfer al patrimoniului european de valoare istorică pare să fie doar o chestiune de timp.
În condițiile în care procesul birocratic continuă să fie un obstacol, rămâne de văzut dacă în viitor aceste trenuri de epocă vor fi recuperate și restaurate, pentru a servi nu doar ca relicve, ci și ca atracții culturale, care să reamintească tinerelor generații de gloriile trecutului feroviar românesc. Între timp, însă, acestea continuă să fie victime ale nepăsării și degradării, simboluri ale unui patrimoniu uitat într-o remiză a istoriei.
