Restructurările recente în ASF (Autoritatea de Supraveghere Financiară), ANRE (Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei) și ANCOM (Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații) nu ajută bugetul, și mai mult decât atât, acestea expun România la vulnerabilități majore pe măsură ce apar provocări tehnologice semnificative, a declarat Ovidiu Wlassopol, membru în conducerea ASF.
“Restructurările bine intenționate dar neproductive”
Potrivit lui Wlassopol, aceste instituții sunt autofinanțate, astfel că eliminarea posturilor nu va aduce niciun beneficiu bugetului național. Mai mult, aceste măsuri subminează abilitatea statului de a controla piețe de valoare de miliarde de euro. “Este o economie de imagine, nu una reală”, a precizat el.
Subliniind că trăim într-o perioadă de schimbări majore, Wlassopol a menționat că ASF va fi însărcinată în viitorul apropiat cu regulamentarea complexă a criptomonedelor și a inteligenței artificiale, două domenii care necesită expertiză specializată. “Cum putem gestiona aceste noi domenii critice dacă tăiem exact expertiza necesară?”, s-a întrebat el.
“Noi competențe pentru o nouă eră digitală”
Criptomonedele și inteligența artificială reprezintă viitorul piețelor financiare, a susținut reprezentantul ASF. Wlassopol a subliniat necesitatea de a proteja investitorii pe o piață volatilă precum cea a criptomonedelor și de a asigura că algoritmii care vor dicta deciziile financiare ale viitorului sunt etici și siguri.
Însă restructurările pot lăsa autoritățile în imposibilitatea de a monitoriza adecvat aceste domenii emergente. Wlassopol a atras atenția despre riscul de deprofesionalizare și despre costurile ridicate ale unei astfel de direcții. “Piețele financiare nu se reglementează cu lozinci”, a spus el.
“Impactul asupra consumatorului final”
La sfârșitul zilei, tot consumatorul rămâne cel mai afectat. Restructurările pot avea ca rezultat o autoritate de supraveghere slăbită, o creștere a riscului de fraudă, un timp de răspuns mai lung la petiții și, în cele din urmă, consumatorul de produse financiare poate fi lăsat singur în fața unor riscuri tehnologice pe care nu le înțelege pe deplin.
Este o problemă pe care instituțiile o pot și ar trebui să o rezolve. Wlassopol este ferm în convingerea că “nu poți cere unei instituții să protejeze viitorul digital al românilor în timp ce îi tai resursele de bază”. El face apel la reforme care vizează cu adevărat eficiența și profesionalismul. După cum subliniază Wlassopol, siguranța banilor românilor depinde de o supraveghere competentă și nu de una care a fost subminată de restructurări pripite. Fără astfel de reforme, viitorul digital al României ar putea fi pus serios în pericol.
