Noul primar general al Bucureștiului, Ciprian Ciucu, a preluat conducerea capitalei într-un moment extrem de dificil, confruntându-se cu un buget aproape secat, probleme structurale și o rețea de interese politice care păstrează controlul asupra resurselor publice. Prima sa provocare de amploare a ieșit la iveală chiar în primele săptămâni de mandat, dezvăluind un sistem de gestionare a societății de transport care pare să fie construit mai mult din interese politice și nepotisme decât din principiile transparenței și eficienței.
Situația financiară critică a STB și riscul unor greve spontane
Aflat la început de drum, Ciprian Ciucu a tras deja un semnal de alarmă peste București, declarând că situația Societății de Transport București (STB) este departe de a fi sub control. În ciuda finanțării extrem de limitate, costurile de operare s-au dublat față de mandatul anterior, al Gabrielei Firea, în timp ce datoriile societății au crescut alarmant. Primarul a anunțat intenția de a ordona un audit extern pentru a descifra cauzele exacte ale acestor creșteri, menționând că, deși cheltuielile au explodat, calitatea serviciilor nu s-a îmbunătățit, ba chiar pare să fi stagnat.
Îngrijorările sunt alimentate și de posibilele contracte în derulare și plățile efectuate către firme din birourile lipsite de transparență ale primăriei din Voluntari, care însumează aproximativ 150 de milioane de lei și despre care presa scria anterior. În lipsa unor măsuri ferme de optimizare și reformare, Ciucu nu exclude varianta insolvenței, avertizând chiar că riscul de a se ajunge acolo devine tot mai real dacă sindicatele și conducerea societății nu vor accepta măsuri drastice. „Miroase deja a grevă spontană”, a spus edilul, punând astfel în gardă conducerea și angajații STB.
Rețelele de influență și nepotismul în managementul societății
Pentru cei mai critici observatori, însă, problemele nu se limitează la criza financiară și managementul defectuos. S-a ajuns chiar la controverse legate de influența politică la nivelul conducerii. În ultimii ani, schimbările din conducerea societății de transport par să fi fost influențate de alianțe politice, cu numiri care păreau mai degrabă relaționale decât profesionale. Surse apropiate administrării acuză faptul că fratele directorului general, numit cu susținerea PNL, ar fi fost instalat în funcția de șef al Direcției de Achiziții, ceea ce ar da control total asupra contractelor minore și majore, inclusiv pentru consumabile simple, precum cafeaua din sediu.
Aceasta nu este singura problemă legată de nepotisme. Se vorbește despre angajarea fratelui viceprimarului PSD, Adrian Vighenciu, în același departament de achiziții, tot ca și consilier juridic, consolidând astfel ideea unei „frații” extinse, care păstreză o ancoră puternică în rețeaua de influență politică. Aceste conexiuni sugerează că, indiferent de cine ocupă fotoliile de conducere, practicile de mușamalizare și control al resurselor vor continua, perpetuând un model de gestionare de tip mafiot.
Criza tehnică și problemele cu autobuzele Otokar
Pe lângă problemele interne, parcarea flotei de mijloace de transport a suferit, de asemenea, un declin major. Autobuzele Otokar, achiziționate pe vremea Gabrielei Firea, au ieșit din garanție fără un plan solid de mentenanță, iar defectările frecvente au devenit o problemă acută. În plus, șoferii evită uneori aceste vehicule din cauza condițiilor precare și pericolelor în trafic, iar multe autobuze circulă fără asigurare CASCO, punând în pericol atât pasagerii, cât și bugetul public.
Această situație obosește și mai mult eforturile de restructurare, în condițiile în care prioritatea pare să fie acoperirea lacunelor administrative și nu modernizarea formatului de întreținere sau reducerea costurilor inutile.
Un control legislativ și politic inadecvat
Pentru a adânci criza, poziția Consiliului de Administrație al STB devine din ce în ce mai contestată. Legitimarea de către CGMB, acționarul majoritar, a alegerii membrilor forului de decizie este pusă sub semnul întrebării, fiind suspectată de a fi un teren de influență politică, acțiune consolidată de numiri favorizate și salarii exagerate. Mulți membri ai acestui for se dovedesc a fi părinți, rude sau apropiați din cercurile de putere, iar majoritatea încasau salarii extrem de mari pentru prezența la câteva ședințe, într-un sistem care nu răspunde în mod efectiv așteptărilor cetățenilor.
Problemele palpabile se accentuează în contextul în care rapoartele de audit semnalau un sistem de furt organizat, în special în autobazele societății, unde consumul de motorină și piesele de schimb ajunseseră să genereze pierderi de zeci de mii de euro lunar. Încercările unor foste conduceri de a opri aceste practici s-au lovit de rezistența sindicală și interesele obscure ale unor lideri de sindicat, conectați la rețele politice.
Perspective și provocări viitoare
Ciprian Ciucu se află astfel în fața unui peisaj complicat, în care reformele sunt esențiale, dar dificil de implementat. Planul său de a ordona inspecții fiscale și audituri independente va fi probabil corelat cu intenția de a declanșa o reorganizare profundă a societății, posibil chiar insolvență, pentru a breaka cercul vicios al corupției și nepotismului.
Trecutul tumultuos al STB și conexiunile politice din spatele conducerii sugerează că evoluția situației va depinde, în primul rând, de curajul politic al noului primar și de capacitatea sa de a impune reforme reale într-un sistem construit pe interese de grup și interese personale. Răspunsul la aceste provocări va determina nu doar viitorul transportului public în București, ci și credibilitatea administrației locale în fața cetățenilor săi.
