Criza logistică și tehnologică de la STB scoate la iveală vulnerabilitățile grave ale unui sistem de transport public aflat într-un punct critic. În timp ce alte orașe europene investesc în modernizarea flotei și în eficientizarea operațiunilor, Bucureștiul se confruntă cu un colaps tehnic care riscă să paralizeze complet serviciile de pe traseele capitalei. Situația devine alarmantă pe măsură ce problemele logistice se acutizează, iar riscurile de blocaj total sunt tot mai evidente.
## Infrastructură frânată de lipsa pieselor de schimb și de problemele financiare
Primarul general, Ciprian Ciucu, avertizează că scenariile actuale diferă radical de cele obișnuite, în care, odată ce se ajunge la un conflict sindical, activitatea se poate relua rapid. În cazul de față, autobuzele devin, pur și simplu, inutilizabile fizic. Reaprovizionarea cu piese, lubrifianți și AdBlue, cruciali pentru funcționarea autovehiculelor, a fost sistată. În lipsa unor stocuri, furnizorii, neplătiți deja, au început să ceară garanții financiare solide sau plata în avans pentru orice livrare.
“Nu mai este vorba despre voință, ci despre o paralizie tehnică și comercială ale cărei cauze nu sunt pe deplin înțelese”, explică sursele apropiate companiei. Procesul birocratic de deblocare a conturilor și refacerea stocurilor primește un impact major, iar chiar și dacă primăria ar vira fondurile acum, reabilitarea parcului de autobuze ar dura săptămâni, dacă nu luni.
## Efecte devastatoare asupra flotei și riscul de faliment tehnic
Autobuzele diesel, precum cele Ostokar sau Mercedes, sunt dependente de mentenanță și piese originale, iar oprirea în depouri, fără întreținere, duce rapid la defecțiuni majore. Bateriile, sistemele pneumatice și alte componente scad în performanță dacă sunt lăsate neîntreținute pentru perioade lungi. Situația este agravată de ieșirea din garanție a autobuzelor turcești Otokar, pentru care piesele originale devin tot mai greu de obținut.
“Aceste vehicule ar putea fi scoase pe traseu doar pe măsura reparațiilor, ceea ce înseamnă o revenire lentă la capacitatea totală de transport. Până atunci, bucureștenii vor trebui să se încăpățâneze în autobuzele extrem de puține care mai rulează”, avertizează specialiști.
Un alt aspect neglijat ține de riscul ca marii furnizori de piese să practice prețuri de speculă, dat fiind contextul economic dificil. În momentul în care aprovizionarea devine dificilă, inflația prețurilor poate duce automat la creșteri inexplicabile, agravând situația, și mai mult, pentru o companie deja blocată în naufragiu administrativ.
## Factura uriașă pentru bucureșteni și perspectivele unui faliment
Pe fondul acestor probleme, administrația locală pregătește o majorare substanțială a tarifelor pentru transport, justificate oficial prin nevoia de „sustenabilitate financiară”. În realitate, însă, această creștere va lovi direct în buzunarele pasagerilor, cu prețul unui bilet de 90 de minute urcând la 5 lei și abonamentul zilnic la 14 lei, o majorare considerabilă, de peste 66%. Măsura vine în contextul în care cheltuielile operationale s-au dublat, iar flota nouă promisă de oficiali ar fi trebuit să reducă costurile, dar situația actuală infirmă această teorie.
Primarul Ciprian Ciucu amintește de creșterea explozivă a costurilor, însă datele indică faptul că, în timp, bugetele locale nu pot susține aceste cheltuieli fără impact direct asupra locuitorilor. În plus, echipa de conducere a STB se confruntă nu doar cu problemele financiare, ci și cu un context politic destrăbălat, unde interesele transpartinice și angajările pe criterii de nepotism au instabilizat profund managementul.
## Pericolul insolvenței rămâne o amenințare reală
Scenariul cel mai sumbru, ale cărui umbre devin tot mai vizibile, este intrarea în insolvență. Aceasta nu este o temere gratuită, ci o posibilitate concretă care, dacă se materializează, ar însemna deconectarea totală de la fondurile europene și oprirea oricărei investiții în modernizarea transportului public. În plus, ar marca oficial falimentul unei structuri controlate de interesul politic și de nepotism, într-un moment în care autoritățile încearcă să vrea să ascundă eșecul unor decizii strategice.
Inerția colectivă și lipsa de voință politică de a implementa reforme reale fac ca situația să fie departe de rezolvare. Cu toate acestea, semnele unui colaps grav sunt de nereglat, iar bucureștenii se întreabă dacă, până la urmă, situația va impune schimbări de fond, sau dacă, în final, criza va duce la un serviciu de transport public care să funcționeze doar pe hârtie, în timp ce orașul rămâne sufocat de problemele legate de mobilitate.
