Alessandro Caparco: De la lacrimi la glorie în fotbalul românesc
Alessandro Caparco, fostul portar italian, a lăsat o amprentă puternică în fotbalul românesc, cu momente de intensitate emoțională și rivalitate acerbă. După un parcurs de zece ani în România, Caparco a povestit recent despre experiențele sale de neuitat, inclusiv o întâmplare care l-a făcut să cedeze nervos după o victorie a echipei Poli Iași.
Irisirea nervoasă a lui Caparco
Într-o discuție deschisă la iAMsport LIVE, Caparco a relatat cum, după o partidă în care echipa sa a câștigat, el a avut o reacție vehementă. „Plângeam, am alergat în vestiar și am spart ușa. Cum e posibil să câștige echipa?!”, a recunoscut el, vorbind despre rivalitatea cu colegul său de echipă, Branko Grahovac. Această ieșire, neașteptată pentru un sportiv, arată o latură mai puțin cunoscută a competiției interne dintr-o echipă de fotbal.
Florin Prunea, fost mare portar și acum președinte al Poli Iași, a amintit de acele momente amuzante, subliniind drama celor cinci minute de prelungiri: „Eram deja fericit că am câștigat, când în minutul 90+6, celălalt portar a ieșit pe sub minge și a fost gol”.
Glorii și dezamăgiri în cariera lui Caparco
Caparco nu este străin de momentele de glorie, având în palmares o tripla paradă remarcabilă, considerată printre cele mai importante ale anului 2016 în fotbalul mondial. Aceasta a avut loc într-un meci împotriva CFR Cluj, într-un eșec dureros pentru Poli Iași, scor 0-2. Deși echipa sa a pierdut, intervențiile sale au fost apreciate, dar, din păcate, la următorul meci a fost scos din poartă, un exemplu clasic de a nu primi recunoașterea meritată.
„Ce să fac? Am fost omul meciului, am avut paradele și totuși, dintr-un motiv sau altul, am fost înlocuit la meciul următor”, a explicat Caparco. Această situație arată cât de imprevizibil poate fi fotbalul, dar și nesiguranța pe care o simt mulți jucători, chiar și cei cu experiență vastă.
Rivalitatea cu Grahovac: O poveste aparte
Rivalitatea dintre Caparco și Branko Grahovac a fost intens discutată, fiecare dorind să fie titularul postului de portar. În acea perioadă la Poli Iași, ambii jucători au demonstrat calități excepționale, însă presiunea de a fi cel mai bun a dus la tensiuni interne. „Am vrut ca echipa să piardă când era pe teren rivalul meu. Asta este competiția”, a menționat el, recunoscând astfel natura fierbinte a confruntării lor.
Asemenea emoții sunt parte integrantă a vieții sportivilor și subliniază dragostea și pasiunea pentru joc, dar și efervescența atmosferei din vestiare.
Caparco a sosit în România în 2010, având deja o carieră marcată de succes în Italia. De-a lungul anilor, el a devenit un personaj emblematic pentru fotbalul românesc, contribuind la popularizarea sportului și inspirând noi generații de jucători.
Experiențele sale diverse, de la emoții intense la momente de strălucire, fac din Alessandro Caparco nu doar un portar talentat, ci și o figură memorabilă în istoria acestui sport pe terenurile românești. Odată retras, el continuă să trăiască atmosfera din fotbal prin amintiri care încă îi revigorează pasiunea pentru sport.
