România se află în pragul unei dezbateri cruciale privind securitatea energetică și autonomia prosumatorilor, după ce Senatul a aprobat tacit, la începutul anului 2026, un proiect de lege menită să reglementeze noile standarde de securitate cibernetică pentru micii producători de energie din surse regenerabile. În timp ce inițiativa a fost trimisă spre Camera Deputaților, for decizional în acest caz, controversele deja se adună, provocând reacții vehemente din partea comunităților de prosumatori și a unor instituții cheie din sector.
Reguli noi, amenințări pentru autonomia prosumatorilor?
Proiectul de lege vizează introducerea unor standarde tehnice obligatorii pentru accesul la rețelele electrice și pentru gestionarea energiei produse de micii producători, în special cei cu puteri instalate de până la 1 MW. Aceasta include atât prosumatorii din rândul persoanelor fizice, cât și mici întreprinzători, ceea ce înseamnă o extindere semnificativă a reglementărilor asupra celor care și-au instalat de curând panouri solare sau alte surse de energie verde. În pragul unei revoluții în domeniul energiei distribuite, proiectul prevede ca Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC) să aibă competența de a impune reguli tehnice, cu scopul de a proteja infrastructura energetică de riscurile generate de creșterea numărului de unități descentralizate.
Această mișcare a fost întâmpinată cu scepticism de către asociațiile de prosumatori, care avertizează asupra unor posibile intervenții excesive asupra instalațiilor individuale, inclusiv limitarea producției sau oprirea lor în anumite condiții, sub pretextul securității cibernetice. Criticii se tem că normele ar putea conduce la o supraveghere intensă și costisitoare pentru sute de mii de invertoare și alte echipamente diferite, uneori incompatibile între ele, de la multiple mărci și modele, ceea ce ar putea aduce costuri logistice și financiare neașteptate și inutile.
Reacții din societate și instituții: între protejarea infrastructurii și libertate individuală
Reacția comunităților de prosumatori a fost una acerba, fiind percepută ca o potențială amenințare la adresa autonomiei lor. Mulți se tem că ochiul vigilent al statului și noile reglementări vor putea să limiteze libertatea de gestionare a instalațiilor proprietate personală, sub pretextul securității. Aceștia susțin că o astfel de legislație riscă să deschidă ușa unor intervenții centrale în infrastructura distribuită, afectând echilibrul delicat între interes național și dreptul individual de a produce energie.
În același timp, avize critice au venit și din partea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE). Oficialii acesteia consideră că legea, în forma actuală, nu reflectă corect cadrul legal existent și subestimează rolul autorității în asigurarea securității energetice. Anre propune ca normele de securitate să fie concentrate pe protejarea infrastructurilor esențiale, precum rețelele strategice și marile centrale, în concordanță cu normele europene pentru infrastructuri critice, evitând astfel o abordare excesiv de detaliată asupra micilor producători.
De asemenea, Consiliul Concurenței a solicitat clarificări cu privire la domeniul de aplicare, pentru a evita interpretări ambigue, mai ales în ceea ce privește tipurile de centrale și sursele de energie vizate. În context, România se confruntă cu o realitate în care peste 250.000 de prosumatori sunt conectați în prezent la rețea, cu o putere instalată de peste 3.000 MW, o valoare care depășește semnificativ consumul național și transformă generarea descentralizată într-un factor strategic al sistemului energetic.
Schimbare de paradigmă: de la ecologie la securitate
Dezbaterea lansată de proiectul de lege reflectă o schimbare de paradigmă ce depășește limitele simplei promovări a energiei verzi. În noile perspective ale autorităților, distribuirea energiei regenerabile nu mai este doar o soluție ecologică, ci și o componentă critică de securitate digitală, fiind asociată cu gestionarea datelor și controlul infrastructurii digitale. În această lumină, energia solară de pe acasă devine un element cheie în jocul mai amplu al securității naționale, punând sub semnul întrebării echilibrul între control, libertate și protecție.
Finalul acestui proces legislativ pare a fi încă incert, dar cert este că România se află în fața unei decizii fundamentale: va adopta un model centralizat de control al energiei descentralizate sau va construi un sistem echilibrat, care să asigure securitatea infrastructurii fără a restrânge excesiv libertățile celor care au ales să producă energie acasă? În timp ce perspectiva unei supravegheri sistemice este tot mai vizibilă, finalul va depinde, cel mai probabil, de modul în care autoritățile vor reuși să armonizeze nevoia de protecție cu dreptul individual.
