România se apropie de a deveni un jucător semnificativ în lanțul mondial de aprovizionare cu materiale strategice, într-un context geopolitic tot mai tensionat legat de resursele de pământuri rare. O inițiativă de anvergură anunțată recent de Ministerul Energiei promite să plaseze țara noastră într-o poziție critică pentru procesul de rafinare, etapă în care controlul asupra pieței devine crucial. Deși în prezent dominată de Asia, această strategie vizează crearea unui centru industrial în Europa, capabil să extragă și să proceseze pământuri rare, cu un potențial de a schimba cu totul configurația globală a aprovizionării.
### România devine centru de rafinare pentru pământurile rare
Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a anunțat semnarea unui protocol de cooperare cu o companie americană listată pe NASDAQ, care are drept obiectiv aducerea minereurilor de pământuri rare provenite din Groenlanda în România, în special la Feldioara, județul Brașov. Aici, aceste minereuri vor fi rafinate pentru a fi utilizate la fabrica de înaltă tehnologie, inclusiv în domeniul aerospațial, unde compania SpaceX a fost menționată ca exemplu de referință. Rafinarea, nu extracția în sine, reprezintă etapă esențială în controlul pieței globale, iar România intenționează să devină un actor important în acest domeniu.
„Problema majoră a pământurilor rare nu e doar extracția, ci rafinarea, etapa industrială care transformă minereul în materiale utilizabile în producție,” a explicat Ivan, subliniind că Asia domină actualmente peste 80% din capacitățile mondiale de rafinare. Astfel, proiectul românesc are ca scop crearea unui ciclu complet, de la extracție la consumo, în emisfera occidentului, contribuind la reducerea dependenței de piețele asiatice și consolidarea industriei europene.
Rezultatul așteptat este ca, odată funcțională, rafinăria de la Feldioara să proceseze până la 50% din producția de pământuri rare din Groenlanda, poziționând România ca un depozit european strategico-industrial pentru aceste resurse. În plus, construirea unei infrastructuri de rafinare eficiente ar stimula interesul companiilor high-tech din întreaga lume, care ar avea motive să se stabilească aproape de astfel de facilități pentru a reduce costurile și a asigura un aport constant de materiale, esențiale pentru tehnologiile de vârf.
### Investiții și rolul României în industria viitorului
Pentru realizarea acestui proiect, oficialii vorbesc despre investiții de până la trei miliarde de euro, pe o perioadă de până la 10 ani, în funcție de ritmul de implementare. Prioritar este, în primul rând, punerea în funcțiune a rafinăriei, urmând extinderea semnificativă a conductelor industriale și a facilităților conexe.
Contextul internațional cuprinde iarăși un element esențial: discuțiile anterioare cu compania canadiană Critical Metals Corp, în colaborare cu Nuclearelectrica și FPCU Feldioara, vizează crearea unei capacități de procesare a materialelor strategice, pentru a face din România un furnizor de top pentru industrie microprocesoarelor, aerospațială și apărării. În această viziune, pământurile rare și alte materiale precum grafitul devin fundamentale pentru tehnologii de ultimă oră, precum vehicule electrice, turbine eoliene, centre de date pentru inteligența artificială sau sisteme militare avansate.
În același timp, Ministerul Energiei evidențiază potențialul resurselor românești, susținând că țara deține 16 din cele 32 de elemente critice pentru Uniunea Europeană, dintre care unele ar fi exclusive pentru România sau în comun cu cel mult un alt stat membru. Printre aceste resurse se numără grafitul, ce poate deveni un element cheie pentru utilizări în industrie și tehnologie, precum și proiecte strategice finanțate european cu aproximativ 600 de milioane de euro, în domenii precum prelucrarea magneziei la Băița, rafinarea cuprului în Hunedoara și obținerea grafenului din grafit în Gorj.
Capacitățile de prelucrare a acestor resurse devin astfel vitale pentru a crește valoarea adăugată, dar și pentru a asigura independența industrială a României. În condițiile geopolitice actuale, asumarea acestei poziții strategice poate releva un nou capitol de accelerare a dezvoltării economice, având ca fundament resursele native și colaborările internaționale în construcție. Rămâne de urmărit dacă acest avânt va duce la consolidarea unei industrii moderne, capabile să participe la redefinirea lanțurilor globale de aprovizionare cu materiale critice.
