Prăbușirea rețelei de aliați ai lui Putin: Un nou început sau sfârșitul unei ere?
Conflictul din Ucraina, care a început cu promisiuni grandioase de victorie rapidă din partea Kremlinului, se transformă într-o bătălie de uzură, iar rețeaua globală de aliați construită de Vladimir Putin în ultimele două decenii se află acum sub semnul întrebării. Războiul care, potrivit lui Putin, ar fi trebuit să se termine în doar trei zile începe să depășească, din păcate pentru Rusia, chiar și cele 1.418 zile de luptă ale sovieticilor împotriva nazismului.
Conflicte interne și costuri de neimaginat
În aproape patru ani de război, Rusia a cucerit doar o mică parte din Ucraina, iar costul uman al conflictului este devastator, cu aproximativ 1,1 milioane de ruși pierduți. Mai mult, o recentă lovitură din partea Ucrainei a lăsat 600.000 de ruși fără electricitate în regiunea Belgorod, demonstrând că frontul de război se extinde și în interiorul țării. În acest context, progresele Kremlinului par mai degrabă o iluzie.
Chiar și pe scena internațională, Putin a pierdut din teren. De la prăbușirea guvernului Assad în Siria, în 2024, Kremlinul a fost incapabil să își protejeze partenerii, iar alăturarea de lideri ca Nicolás Maduro din Venezuela nu pare să mai ofere stabilitatea de altădată. Această deteriorare a relațiilor internaționale se reflectă chiar și în confiscarea recentei nave rusești de către SUA, o umilință suplimentară pentru Moscova.
Aliatul Iran: O legătură fragilă
În pofida semnării unui acord de parteneriat strategic pe 20 de ani cu Iranul, sprijinul acestuia pare a fi, de asemenea, în pericol. Protestele interne din Iran ar putea răsturna regimul și, implicit, alianța cu Rusia. Nikita Smagin, expert în relațiile ruso-iraniene, subliniază: „Iranienii nu au iluzii că Rusia va interveni pentru a-i salva, așa cum a făcut cu Assad”.
Această instabilitate se reflectă și în echipamentele pe care Rusia le furnizează regimului iranian, menite să ajute la reprimarea protestelor. Totuși, parteneriatele pe care Putin le construiește par mai mult o strategie de propagandă decât o realitate solidă. Boris Bondarev, fost diplomat rus, afirmă: „Nici Venezuela, nici Iranul nu fac parte din vreun imperiu rusesc. În timpul invaziei Ucrainei, era esențial să arătăm că nu suntem singuri, dar asta e doar propagandă”.
Critica din rândurile propriilor susținători
Alegerile greșite din ultimii ani au stârnit nemulțumiri serioase în rândurile jurnaliștilor favorabili regimului. Maxim Kalașnikov, un blogger pro-război, a afirmat că „o întreagă eră se apropie de sfârșit”, subliniind lipsa de acțiune a autorităților de a transforma Rusia într-o mare putere, așa cum a promis Kremlinul.
În ciuda semnalelor evidente de criză, oficialii rusi continuă să susțină că acțiunile Washingtonului justifică invazia Ucrainei. Această retorică, totuși, nu rezonează cu populația, care pare să fie tot mai dezinteresată de conflict, un contrast izbitor cu unitatea națională demonstrată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Putin, care nu a comentat evenimentele recente din Venezuela sau Iran, își lasă subordonații să gestioneze criza, în timp ce Kremlinul își concentrează eforturile pe demonstrarea puterii. În timp ce unii analiști se așteaptă la o posibilă „înmuiere” a poziției Rusiei, Bondarev avertizează că, indiferent de circumstanțe, Kremlinul va căuta să-și mențină imaginea de putere.
Această dinamică complicată ridică întrebări importante despre viitorul lui Putin și posibilitatea de a-și reconstrui rețeaua de influență, iar istoria recentă a demonstrat că aliatul de încredere poate deveni, rapid, un dușman. Cu toate acestea, în ciuda provocărilor, propaganda Kremlinului continuă să sublinieze puterea și determinarea Rusiei de a ramâne o forță pe harta geopolitică.
