Un inginer de software veterân avertizează asupra efectelor vampirice ale inteligenței artificiale în domeniul programării, constatând că tehnologia, deși promite creșteri de productivitate, poate duce la epuizare sistematică dacă nu este gestionată corespunzător. Într-un context în care AI devine tot mai integrată în fluxurile de lucru ale programatorilor, specialiștii atenționează asupra pericolului de a pierde controlul asupra ritmului accelerat al muncii, în detrimentul sănătății și calității vieții.
### Inteligența artificială, un “vampir” al timpului și energiei programatorilor
Steve Yegge, cu o experiență vastă în domeniu, a fost de-a lungul anilor martor și participant la evoluția tehnologică a marilor companii din Silicon Valley, de la Amazon la Google. Însă experiența sa recentă cu programarea asistată de AI l-a făcut să constate că aceste instrumente, dacă nu sunt folosite cu măsură, pot avea un efect de „vampir”, extrăgând nu doar timpul, ci și resursele vitale ale inginerilor. Într-un podcast recent, Yegge atrage atenția asupra faptului că entuziasmul excesiv față de AI, combinat cu presiunea de a fi mereu productiv, poate crea o cultură a epuizării: „Există un efect vampiric al AI, prin care te entuziasmează, muncești extrem de mult și ajungi să captezi o cantitate uriașă de valoare”.
### “Vibe coding” și riscul suprasolicitării
Termenul „vibe coding”, devenit popular în ultimele luni, descrie modul în care programatorii folosesc AI pentru a automatiza completarea de cod sau alte sarcini repetitive, reducând timpul dedicat muncii manuale. Însă acest stil de lucru vine cu propriile sale pericole. Yegge și colegii săi avertizează asupra necesității de a impune limite clare pentru a preveni suprasolicitarea și epuizarea. El subliniază că, deși AI poate crește productivitatea, suprautilizarea acestui tip de tehnologie, fără pauze și restricții, poate duce la oboseală cronică, irascibilitate și scăderea calității muncii.
„Cred cu adevărat că fondatorii, liderii de companii și liderii din inginerie, la toate nivelurile, trebuie să fie conștienți de acest lucru și să realizeze că s-ar putea să obții doar trei ore productive de la o persoană care face «vibe coding» la viteză maximă. Așa că îi lași să lucreze trei ore pe zi? Răspunsul este da, sau compania ta se va prăbuși”, afirmă Yegge, punând accent pe necesitatea stabilirii unor limite sănătoase.
### Semnele epuizării în rândul programatorilor
Din ce în ce mai mulți ingineri se plâng de o stare de oboseală acumulată de munca intensă și continuă asistată de AI. Un exemplu este Siddhant Khare, cercetător în domeniul dezvoltării de instrumente AI, care a publicat recent un eseu în care descrie ritmul de lucru accelerat, care s-a transformat într-o sursă de epuizare profundă. Și în cercul mai larg, programatorii vorbesc despre efecte vizibile: somnul diurn devine o practică obișnuită, iar stresul și iritabilitatea cresc exponențial. „Ajungem să dorm în timpul zilei și vorbesc cu prieteni din startup-uri, iar și ei ajung să doarmă în timpul zilei. Începem să fim obosiți și irascibili”, mărturisește Yegge.
Impulsionați de presiunea de a ține pasul cu evoluția rapidă a AI, majoritatea programatorilor sunt atrași într-un cerc vicios al epuizării, ce poate avea implicații grave nu doar pentru sănătate, ci și pentru performanța profesională. Deși AI este văzută ca o soluție pentru creșterea productivității, se pare că responsabilitatea de a păstra limite și a nu ajusta în mod iresponsabil viteza de lucru revine exclusiv liderilor și fiecăruia dintre ingineri.
Pe măsură ce tehnologia avansează, iar structurile de lucru devin din ce în ce mai automatizate, rămâne de văzut dacă organizațiile vor găsi modalități eficiente de a integra AI fără a sacrifica bunăstarea angajaților. Istoria recentă ne arată că, fără grijă și responsabilitate, chiar și cele mai promițătoare revoluții tehnologice pot avea efecte negative. Într-un context în care AI devine tot mai omniprezent, cuvintele lui Yegge rezonează încă o dată: controlul asupra ritmului și limitele sănătoase trebuie păstrate, altfel riscul de a „zdrobi” forța de muncă se transformă într-o realitate dureroasă și inevitabilă.
