Europa se confruntă cu o nouă realitate în era digitală, una în care suveranitatea tehnologică devine o necesitate, nu doar un slogan. În ultimele luni, dependența de infrastructura și platformele americane s-a transformat într-un punct vulnerabil ce poate deveni, peste noapte, un instrument de presiune politică. Cazul recent al judecătoarei canadiene Kimberly Prost, membră a Curții Penale Internaționale, ilustrează precis această schimbare de paradigmă.
Sancțiuni cu efecte de domino în economia digitală
Includerea sa pe lista de sancțiuni a SUA a avut un impact devastator asupra vieții de zi cu zi a acesteia. Presa europeană relatează despre conturi bancare blocate, servicii digitalizate dezactivate și plăți refuzate, toate acestea având repercusiuni dincolo de simple operațiuni financiare, afectând comerțul online, identitatea digitală și utilizarea serviciilor cloud, toate operate de companii americane. În afara fenomenului individual, mesajul este clar: sancțiunile nu mai ating doar fondurile, ci și infrastructura digitală fundamentală. Într-o lume în care dolarul și platformele digitale domină, măsurile politice pot duce, concret, la blocarea accesului la resurse esențiale, transformând vulnerabilitatea în risc geopolitic acut.
Europa, fragilă în fața dependenței de infrastructura americană
În Belgia, șeful securității cibernetice a exprimat brutal realitatea: „Europa a pierdut internetul”, sugerând că infrastructura digitală, cu precădere cloud-ul, este dominată de giganți americani. Chiar dacă intenția de a păstra datele în interiorul Uniunii este un ideal, realizarea acestuia devine aproape imposibilă din cauza dependenței de piețele globale și lanțurilor de aprovizionare. În aceeași direcție, Parlamentul European a adoptat, pe 22 ianuarie, o rezoluție neobligatorie prin care solicită Comisiei Europei să identifice zonele în care se poate reduce această dependență. Peste 80% din infrastructură, servicii și produse tehnologice provenind din afara Uniunii reprezintă o problemă tot mai acută, în special în contextul tensiunilor geopolitice și al riscurilor de securitate cibernetică.
Un proces de autoreglare și diversificare, începând din interior
Gestul simbolic cel mai vizibil vine din Franța, unde guvernul a anunțat că va înlocui soluțiile precum Zoom sau Microsoft Teams cu o platformă locală, numită „Visio”, invocând motive de securitate și confidențialitate. Această mișcare nu semnalează doar o simplă schimbare de aplicație, ci transmite un mesaj clar despre nevoia de control asupra datelor și despre riscurile asociate dependinței de furnizorii externi. În vreme ce deciziile de mutare sunt asumate, specialiștii recunosc că o tranziție completă nu poate fi făcută peste noapte, din cauza costurilor și riscurilor operaționale. În acest context, statele europene adoptă strategii de diversificare, reducere a riscurilor și stabilire a unor standarde mai stricte pentru achizițiile publice, în încercarea de a se proteja de influența unor giganti tech americani sau asiatici.
Istoria și lecțiile trecutului: Patriot Act și Snowden
Încă de după 11 septembrie 2001, Europa a resimțit dimensiunea riscurilor generate de legislația americană. Patriot Act a extins puterile de supraveghere ale Statelor Unite, iar dezvăluirile lui Edward Snowden din 2013 au arătat amploarea colectării globale de informații, inclusiv asupra aliaților transatlantici. Aceste evenimente au făcut ca, în mod inevitabil, discuția despre jurisdicție și controlul infrastructurii să fie tot mai prezentă pe agendele europene și nu numai, întrucât controlul asupra datelor și accesul la ele devin, în epoca digitală, elemente esențiale ale securității naționale.
Drumul spre autoreprezentare digitală
Pentru cetățenii și autoritățile europene, reducerea dependenței de platformele americane devine o prioritate strategică. Începe cu pași mici: identificarea punctelor critice, migrarea datelor sensibile către infrastructuri locale sau europene și diversificarea serviciilor digitale. Chiar dacă această cale este plină de provocări și costuri, momentul în care conflictul geopolitic se încinge tot mai mult face ca aceste măsuri să devină o necesitate. În timp ce Europa își redefinește relația cu tehnologia, momentul de față evidențiază clar că, în lumea digitală de astăzi, suveranitatea nu mai este doar un ideal, ci o condiție esențială pentru a nu fi lăsat în voia intereselor externe, într-un ecosistem global tot mai fragil.
Pe măsură ce tensiunile globale continuă să se accentueze, cu evenimente precum sancțiunile care riscă să blocheze accesul la infrastructura digitală, se conturează un nou peisaj: unul în care Europa va trebui să își asigure independentă și securitate digitală, pentru a putea face față viitoarelor provocări.
