În contrapunerea dintre avansul tehnologic și riscurile într-o continuă creștere, modul în care companiile abordează gestionarea inteligenței artificiale (AI) se schimbă radical. În 2026, niciun lider de afaceri nu mai poate ignora faptul că AI-ul nu este doar o unealtă de automatizare, ci o componentă critică a infrastructurii, plină de potențial și de capcane. În ultimul an, s-a înregistrat o explozie în numărul organizațiilor care includ în procesul de implementare evaluări riguroase de securitate pentru instrumentele AI, marcând o schimbare fundamentală în mentalitate: dacă până acum se putea trece cu „merge și așa”, astăzi securitatea devine o prioritate de prim rang, la fel ca orice alt element esențial al infrastructurii.
De la chatbots la sisteme complexe: riscurile expuse de AI
Deși termenul de AI se asociază în principal cu chatbot-urile sau asistenții virtuali, realitatea actuală impune o întorsătură mult mai serioasă. Acum, AI-ul este parte din echipamente de cod, agenți autonomi care pot executa acțiuni, dar și instrumente de automatizare a proceselor interne, rezumând emailuri sau conectând fluxuri de lucru la baze de date sensibile. În acest context, o singură greșeală – fie ea umană sau tehnică – poate avea consecințe devastatoare. Schmidt peste astfel de riscuri sunt pași esențiali, pentru că o scăpare de date, chiar și accidentală, poate deveni o breșă de proporții.
Conform unui recensământ recent, 64% dintre liderii de securitate din lume afirmă că înainte de a implementa astfel de unelte AI, examinează în detaliu riscurile, dublu față de doar un an în urmă, când procentul era de 37%. Creșterea semnalează o conștientizare tot mai clară: securitatea AI nu mai poate fi amânată sau tratată ca un „patch” ulterioar, ci trebuie integrată în procesul de desfășurare de la început.
Geopolitica și suveranitatea datelor: noile directive ale securității
Pe fundalul acestei evoluții, geostrategia și controlul asupra datelor se intersectează într-un mod deosebit de critic. Într-un an în care atacurile motivate geopolitic, de la spionaj digital la perturbări ale infrastructurilor industriale, devin tot mai frecvente, companiile mari au înțeles că nu pot ignora această dinamică. Aproape 9 din 10 dintre acestea și-au ajustat politicile de securitate pentru a face față volatilității geopolitice, fiind conștiente că tensiunile din lumea întreagă pot deschide scena pentru atacuri cibernetice sofisticate.
In continuarea, Europa trage cu fermitate linia în privința suveranității datelor: tot mai multe companii preferă cloud-uri locale, nu numai pentru a economisi costuri, ci mai ales pentru a avea control strict asupra datelor lor, în fața presiunilor geopolitice și a riscurilor de jurisdicție. Conform unor cercetări, peste jumătate dintre liderii IT din vestul Europei plănuiesc să se bazeze mai mult pe soluții locale, dobândind astfel un avantaj strategic în fața anumitor amenințări externe.
Construirea unei reziliențe reale în era AI
Toate aceste schimbări implicit pun o presiune semnificativă pe strategiile interne ale companiilor – dacă în urmă cu doar câțiva ani securitatea cibernetică era un fundament, acum trebuie construită o reziliență deplină. În practică, aceasta presupune acțiuni concrete, precum evaluarea riguroasă a riscurilor înainte de fiecare implementare a unui instrument AI, verificarea atentă a scenariilor de prompt injection sau de scurgere de date, precum și limitarea accesului la date sensibile.
În plus, trebuie instaurată o cultură a responsabilității, unde AI nu este văzut doar ca un sistem de automatizare, ci ca un utilizator privilegiat, supus controalelor stricte. Identificarea vulnerabilităților, crearea de planuri de acțiune pentru „ziua proastă” și păstrarea unui jurnal de audit devin obligatorii pentru a reacționa prompt și eficient în fața eventualelor breșe sau abuzuri.
În acest peisaj dinamic, clivantul războiului informațional și al geopoliticii va continua să modeleze modul în care companiile și statele vor gestiona riscurile AI. În timp ce tehnologia evoluează, tot mai mulți observatori avertizează că diferența dintre o infrastructură sigură și vulnerabilă va fi dată de capacitatea de a învăța și adapta constant, păstrând în același timp un control strict asupra celor mai sensibile date și procese. La final, responsabilitatea revine acestor organizații, care trebuie să trateze securitatea AI nu ca pe o chestiune secundară, ci ca pe o prioritate de neocolit în ecuația securității globale.
