Conform Stiripesurse.ro: Ninel Peia, Senator, Răspunde Lui Andrei Pleșu: „Nația Își Retrage Cererea de Iertare și Vă Înapoiază Catalogul”
Senatorul Ninel Peia, Chestor al Senatului în Grupul parlamentar PACE – Întâi România, a publicat o reacție amplă la declarațiile recente ale filosofului Andrei Pleșu, în care acesta și-a exprimat dezamăgirea profundă față de nația română. Într-un articol intitulat „Domnule Pleșu, Nația Își Cere… Iertare?” (ulterior modificat în „Domnule Pleșu, Nația Își Retrage Cererea de Iertare și Vă Înapoiază Catalogul”), senatorul Peia critică postura intelectualului care, după o implicare activă în viața politică și publică a României postdecembriste, declară acum pierderea încrederii în virtuțile nației.
O analiză a încrederii și responsabilității
Ninel Peia pornește de la premisa că, după treizeci și șase de ani de democrație, nația română, prin intermediul senatorului, prezintă scuze filosofului pentru că nu a atins nivelul așteptărilor sale. Textul detaliază eforturile românilor de a vota, de a spera și de a accepta reforme, austerități și diverse experimente politice, totul sub supravegherea constantă a unor intelectuali. „Vă rog s-o iertați, a încercat, a votat când i s-a spus că trebuie să voteze, a sperat când i s-a explicat că trebuie să spere, a înghițit reforme, austerități, tranziții, experimente, tehnocrații, salvatori, modernizatori și tot soiul de providențe cu mandat de patru ani”, afirmă senatorul Peia.
Senatorul subliniază discrepanța dintre afirmațiile lui Pleșu, care declară pierderea încrederii în nație, soarta țării și rostul lumii, și implicarea directă a filosofului în politică. Peia reamintește că Andrei Pleșu a ocupat funcții precum Ministru al Culturii, Ministru de Externe și consilier prezidențial, având astfel posibilitatea de a influența direcția țării. „Dumneavoastră n-ați fost spectatorul României postdecembriste, domnule Pleșu, ați fost actor, ați fost ministru al culturii, ați fost ministru de externe, ați fost consilier prezidențial, ați construit instituții, ați avut tribune, reviste, conferințe, discipoli, prestigiu și acces la cele mai înalte cercuri ale puterii”, notează Peia.
Dezamăgiri politice și regenerarea încrederii
Articolul analizează cum încrederea domnului Pleșu a părut să se regenereze de-a lungul timpului, schimbând beneficiarul. Sunt menționați politicieni precum Traian Băsescu, Dacian Cioloș și Uniunea Salvați România (USR), alături de Ilie Bolojan, ca exemple de figuri politice în care filosoful a manifestat, la diverse momente, speranță și încredere. „A existat Traian Băsescu. În jurul lui s-a născut până și celebra formulă „intelectualii lui Băsescu”. Dumneavoastră ați respins eticheta și, într-un punct, ați avut dreptate, Băsescu nu v-a făcut intelectual, nici pe Liiceanu, nici pe Patapievici. Erați intelectuali înaintea lui. Dar tocmai aici se află problema. Nu Băsescu v-a dat prestigiul, dumneavoastră i-ați împrumutat din prestigiul pe care îl aveați deja”, scrie senatorul.
Senatorul Peia contraargumentează că, în timp ce politicianul potrivit generează o nouă speranță pentru Pleșu, națiunea în ansamblu pare să fi epuizat această resursă. Această comparație este prezentată ca un element „splendid” în dialogul pedagogic straniu pe care, conform lui Peia, filosoful îl poartă cu nația.
Rolul cuvântului și al autorității morale
Ninel Peia aduce în discuție puterea intelectualului de a modela percepția publică prin cuvânt. El sugerează că, prin alegerile sale lingvistice și prin stabilirea criteriilor morale, elita intelectuală postdecembristă a administrat nației „lecția rușinii de sine”. Termeni precum „națiune” și „suveranitate” au fost asociați cu aspecte negative, încurajând autocenzura și determinând românii să se privească prin prisma altora. Senatorul susține că această formă de dominație intelectuală este mai subtilă și, prin urmare, mai dăunătoare decât cea politică sau economică.
Senatorul subliniază responsabilitatea intelectualilor pentru influența pe care au exercitat-o, în special în definirea cuvintelor și, implicit, a limitelor gândirii publice. El face distincția dintre spiritul critic, necesar pentru o societate liberă, și disprețul de sine, care este „devastator”. Peia pledează pentru o Românie demnă, care își recunoaște defectele fără să-și urască chipul și care învață de la ceilalți fără să-i considere pe aceștia mereu superiori.
Provocarea la Auto-Reflecție
În final, senatorul Ninel Peia invită la o auto-reflecție din partea generației de intelectuali care și-a asumat rolul de „diriginte al poporului român”. El sugerează că, dacă după treizeci și șase de ani de „lecții” elevul (nația) nu a ajuns la rezultatele așteptate, ar fi oportună o analiză a metodei și a profesorilor. Senatorul subliniază că românii nu au de ce să-și ceară iertare, în ciuda imperfecțiunilor, și că nația își retrage cererea de iertare.
Articolul se încheie cu propunerea de a examina „carnetul profesorilor”, sugerând că greșelile intelectualilor ar trebui tratate cu aceeași rigurozitate ca și cele ale nației. „Românilor le-ați analizat greșelile ca defecte ale nației, pe ale dumneavoastră le-ați tratat, de cele mai multe ori, ca pe accidente ale inteligenței. De aceea, domnule Pleșu, după unsprezece ani de la vechea noastră dispută, nu vă cer să iubiți România așa cum o iubesc eu. Vă cer ceva mult mai intelectual, să admiteți posibilitatea că și dumneavoastră ați greșit în privința ei”, conchide senatorul Peia.
Sursa: Stiripesurse.ro
