Senatul a respins, luni, moţiunea simplă pe Educaţie, intitulată “Educaţia între avarie şi abandon. Cum sunt transformaţi studenţii în colateral bugetar”, cu 74 voturi împotrivă, 44 voturi pentru și doar 2 abțineri.
## Dezbaterea despre educație rămâne fără efect
Deși subiectul educației trebuie să fie pe agenda fiecărui politician, realitatea este că moțiunea simplă a rămas fără rezultat concret. Ea reprezenta un apel vădit la schimbarea cursului actual al sistemului de învăţământ, care, potrivit şenatorilor reticenţi, a devenit un ‘colateral bugetar’.
“Cifrele demonstrează un sistem de educaţie între avarie şi abandon”, a declarat unul dintre iniţiatori, subliniind cât de important este pentru studenţi să aibă parte de o educaţie de calitate, nu doar un sistem care funcţionează pe principiul “merge şi aşa”.
## Predicarea schimbării nu convinge
Cu toate că propunerile aduse în discuție de şenatorii pro-moţiune în privinţa reformelor necesare sunt semnificative, nu au reușit să convingă majoritatea celor prezenţi. Discursul lor în favoarea unei schimbări nu a reuşit să strângă suficiente voturi pentru a susține această moțiune.
“Pentru a obţine rezultatele dorite, nu putem să continuăm să funcţionăm pe principii vechi şi depăşite”, a punctat în cadrul dezbaterilor unul dintre susţinătorii moţiunii, adăugând acuzații privind starea deplorabilă a multor instituții educaționale și a facilităților oferite tinerilor.
Pentru cei care s-au opus moțiunii, un argument de greutate a fost mişcarea prea grăbită către o reformă a sistemului de învățământ, într-un moment de instabilitate socială și economică.
## Ce urmează pentru educaţie?
Respinsă la vot, moţiunea simplă nu îşi pierde însă obiectul. Deși nu va avea efecte concrete în acest moment, discuțiile articulate în timpul dezbaterii vor rămâne în atenția tipicului public spre care sunt adresate.
Chiar dacă reforma de seamă în sistemul de educație nu se va întâmpla curând, moțiunea simplă semnalează faptul că această problemă nu poate fi ignorată. Păstrând subiectul la nivel de dezbatere și sensibilizând opiniile despre acesta, educatia devine, încet dar sigur, o prioritate nationala.
Respingerii acestei moţiuni – nu care cumva să-i slăbească pe susţinătorii schimbării. Pe contrar, prin implicarea politică la nivel înalt, poate că viitorul studenților nu va fi doar un ‘colateral bugetar’, dar o prioritate alocată resurselor naționale. Poate că pledoariile politice vor fi înlocuite cu acțiuni concrete, și cea mai importantă lecție pe care o vor înțelege studenții nu va fi cum sistemul îi tratează ca o monedă de schimb, ci cum societatea investește în educația lor.
