Mircea Stoica: Păstrătorul tradițiilor militaro-istorice din România
În lumea reconstituirii istorico-militare din România, numele lui Mircea Stoica reprezintă o figură de referință, un guardian al patrimoniului și tradiției militare din secolele XIX și XX. La cei 60 de ani, inginer de profesie, s-a dedicat cu pasiune pasivă și dedicată păstrării memoriei militare românești, fiind președintele celei mai vechi și respectate organizații din domeniu, Asociația Tradiția Militară (aTM). Cu o activitate începută din dorința de a redea vieții regimentele și războaiele trecutului, Stoica a transformat această pasiune într-un adevărat patrimoniu cultural și istoric pentru țară.
O istorie de peste un deceniu, onorată de oficialități
Fondată în 2009, aTM s-a evidențiat rapid nu doar ca un nucleu național de reconstituire militară, ci și ca un simbol al respectului pentru trecutul armatei române. Voluntar în activitate, membru al unui grup restrâns dar dedicat, acesta a coordonat reconstituiri care au primit recunoașteri din partea celor mai înalte instituții ale țării. De la Președinție la Casa Regală, de la Șeful Statului Major la Patriarhie, efortul lor de a păstra adevărul istoric a fost mereu subliniat și apreciat.
În cei peste 14 ani de activitate, Mircea Stoica și echipa sa și-au propus să readucă la viață nu doar uniformele, ci și atmosfera, disciplina și mândria de a fi român. “Instrucția este foarte importantă, pentru că facem reconstituirea cu mai multe scopuri,” explică el, evidențiind faptul că aceste acțiuni nu sunt doar simple demonstrații, ci adevărate experiențe de trăire în primul rând, de apropiere de istorie.
Tradiție, disciplina și emoție la Parada Națională
Participarea la parada de Ziua Națională reprezintă pentru membrii aTM un moment deosebit. “Este un moment sfânt, tocmai pentru că el reprezintă împlinirea tuturor dorințelor poporului român,” afirmă Stoica. Pregătirea este riguroasă, implicând zeci de întâlniri și exigențe privind postura, cadența și uniformele purtate. Pentru ei, defilarea pe sub Arcul de Triumf nu înseamnă doar o simplă prezentare, ci o punte simbolică între trecut și prezent, între militari și civili, precum și un act de respect față de sacrificiul militarilor care au pus umărul la formarea națiunii.
Chiar și în fața provocărilor logistice sau a situațiilor neprevăzute, precum uniformele fragile sau ecourile din Arcul de Triumf, membrii reconstituirii militare păstrează o atitudine de respect și dedicare. “S-a întâmplat ca unui camarad să i se desfacă moletierul și a defilat cu el agățând, dar chiar și așa, pentru noi, ceremonia de a apărea acolo în uniforma de epocă este o onoare.”
Tradiție, inovație și viitor
Recunoașterea oficială, participarea la festivaluri internaționale sau evocarea unor momente precum funeraliile Regelui Mihai I reprezintă pentru el și echipa sa, nu doar acte de onoare, ci și de responsabilitate față de istoria națională. În același timp, visul lor de a extinde patrimoniul include crearea unor replici autentice de armament și vehicule din epocă sau organizarea de festivaluri dedicate reconstituirii militare, astfel încât experiența istorică să devină accesibilă pentru public.
“Am fost la festivaluri în Anglia, unde reconstituirea militară capătă o altă amploare, și am învățat mult din modul în care publicul este atras și educat. Și aici, în București, ne dorim să oferim o experiență similară, un spațiu în care trecutul să fie viu și vizibil,” afirmă Stoica.
Pentru el, schimbările din ultimii ani au adus multă experiență, dar și o nevoie acută de a păstra autenticitatea, de a respecta și de a promova corect uniformele și echipamentele din trecut. “Uniformele sunt grele de procurat, dar respectul pentru ele trebuie să fie maxim. Nu sunt simple piese de muzeu, ci mărturii ale istoriei noastre.”
Privind spre viitor, Mircea Stoica și echipa sa își doresc să crească nivelul de coinvolgție, să organizeze evenimente mai mari și să pună în valoare patrimoniul național, păstrând vie amintirea celor care au apărat granițele și valorile României în trecut. Tradiția, digestată și transmisă din generație în generație, continuă să fie o punte între istorie și prezent, o lecție de respect, curaj și identitate românească.
