Actorii din Teatrul Național București au ieșit marți în stradă pentru a protesta împotriva noii “circulare” trimise de Ministerul Culturii, considerată de aceștia un pericol pentru libertatea și creativitatea domeniului artistic. Protestul, inititativă spontană și simbolică, a avut loc în fața Teatrului Național, începând cu ora 14:30, și s-a transformat rapid într-un eveniment de amploare, întrucât încurajarea solidarității a atras nu doar actori, ci și personal tehnic și colegi din alte teatre, veniți să susțină nemulțumirea lansată public.
Reacția actorilor a fost unul zguduitor de sinceritate și pasiune, dar și de critică directă față de măsura explicitată în circulara trimisă de Ministerul Culturii, care prevedea ca lucrul în teatre să se deruleze zilnic timp de opt ore, cu rapoarte scrise care să justifice fiecare activitate. În fața teatrului, foile circularei au fost comparate cu o scenă începând o piesă, atmosferă în care actorii s-au exprimat, unii rămânând chiar câteva minute ținând în mână pancarte cu mesaje de protest precum „Nu ne transformați în cobai”, aluzie foarte clară la temerile legate de controlul excesiv și birocratic asupra muncii lor.
Unul dintre actorii proeminenți, Demeter András István, s-a numărat printre cei care au ieșit în fața camerelor, ținând o pancartă reprezentativă împotriva proiectului ministerului. El a explicat pe îndelete ce înseamnă “munca de teren” pentru un actor: până la documentare, căutări și repetiții, nopți în care replica poate refuza să iasă, elemente pe care actorii susțin că nu le pot încapea într-o anexă birocratică. “Și credeți-mă, asta nu încape într-o anexă”, a spus unul dintre artiști.
În momentul în care a apărut ministrul Culturii, Demeter András István a fost pentru câteva minute singur cu un alt protestatar, iar dialogul dintre cei doi a fost un schimb intens și sincer. Ministrul a încercat să justifice măsura, punând sub semnul întrebării cum pot demonstra alții că muncesc, când nu sunt fizic în teatru. Actorii au tăbărât cu explicații și replici, repetând ideea că munca lor nu constă doar în prezența fizică, ci într-un set complex de activități care nu pot fi măsurate doar în ore.
O discuție mai aprinsă a avut loc între actorul Armand Calotă și ministru, acesta din urmă încercând să înțeleagă cum se poate face în continuare dovada muncii artistice, dacă nu la propriu în teatru. Calotă a fost bine cunoscut de ministru, fiind și actor, regizor și membru de breaslă, și a subliniat cu claritate: “Nu ne transformați în cobai”. Actorii au insistat că această inițiativă a Ministerului Culturii nu face decât să încarce inutil munca lor, act de care se simt tot mai mult privați.
O altă temă dezbătută a fost “încarcerarea” artei românești într-un sistem birocratic care le limitează libertatea și creativitatea. A fost și o lecție de matematică pentru ministru, care a fost contrazis de cifrele privind orele de muncă reale ale actorilor – estimate la peste 1.600 sau chiar 1.800 pe an – iar răspunsul ministrului a fost că aceste calcule nu sunt valabile, iar situația în România diferă de alte state europene.
Discuția a deviat și spre problemele mai mari ale instituției, precum numirea unui management stabil, după ce în ultimele săptămâni Teatrul Național funcționează fără un director titular, doar cu un interimar, actorul Adrian Titieni, care conduce în condiții temporare. În context, spectacolul improvizat al actorilor a inclus și un exercițiu de imaginație: dacă ar fi fost un nou nume pentru minister, ce ar fi spus? Răspunsul umoristic și critic a venit instant: “Îi explicați că aceste propuneri sunt mizerii imposibile”.
În ciuda declarațiilor minime și a promisiunii de retragere temporară a circularei, măsura nu a fost anunțată oficial ca fiind definitiv suspendată, iar sentimentul de incertitudine și nemulțumire persistă între actorii și personalul Teatrului Național, care consideră că semnele recente indică o criză profundă în managementul și autonomia acestei instituții culturale de referință. Până în prezent, oficialii ministeriali nu au oferit soluții concrete, dar protestul a ilustrat clar că lupta pentru libertatea artistică în România nu s-a terminat și nu se va sfârși prea curând.
