Elevii din școli din întreaga țară încep să-și reformuleze rutina de învățare, înlocuind, din ce în ce mai des, conversațiile cu profesorii cu „discuții” cu inteligența artificială. ChatGPT, Gemini și alte instrumente similare sunt acum parte integrantă din procesul de învățare, fiind folosite pentru explicare, rezumare sau generare de idei. Pentru unii elevi, această tehnologie reprezintă o adevărată revoluție, facilitând accesul rapid la explicații și soluții. Însă, nu sunt lipsiți de controverse sau îngrijorări, iar riscurile potențiale pentru autonomia și gândirea critică sunt tot mai discutate în mediul educațional.
De ce AI-ul a devenit noul „asistent personal” al elevilor
Unul dintre cele mai importante motive pentru care tinerii apelează la aceste instrumente este disponibilitatea lor non-stop. Profesorii nu pot fi mereu prezenți, iar seara, înainte de test sau de predare, elevii se confruntă adesea cu dificultăți în înțelegerea unor concepte. În acest moment, un chatbot devine un tutor de încredere, explicând, reformulând, punând întrebări și oferind exemple concrete. În mod ideal, această interacțiune poate fi comparată cu a avea un „meditator” la un click distanță, ceea ce face învățarea mai accesibilă și mai interactivă.
Așa cum recunosc chiar elevii, AI-ul facilitează accesul la explicații și exerciții personalizate, reducând dependența de meditații sau de un părinte disponibil. În plus, elevii pot aprofunda anumite subiecte, pot exersa într-un dialog constant și pot primi feedback pe lucrare. Dacă folosit corect, aceste instrumente pot transforma studiul într-o experiență mai plăcută și mai eficiente, sporind șansele ca elevul să înțeleagă cu adevărat materia, nu doar să completeze tema pentru acasă.
Pericolul „depunerii” și pierderea gândirii critice
Cu toate acestea, apare și partea mai puțin roz a utilizării AI-ului în procesul educațional. Problema majoră și temerea principală sunt schimbările de comportament ale elevilor, care, din dorința de a economisi timp, ajung să lase deoparte exercițiul de a gândi singuri. În loc să analizeze, să corecteze sau să pună întrebări, preferă să preia răspunsul complet, gândindu-se că astfel obțin rezultate “perfecte”. La scurt timp, aceste practici pot antrena dependența de „asistentul virtual” și pot diminua abilitățile esențiale, precum gândirea critică, argumentarea și autonomia în rezolvarea problemelor.
Profesorii experimentați pot remarca diferența între un text scris de elev și unul generat de AI, nu doar pentru vocabular sau greșeli, ci mai ales pentru stilul și „vocea” personale. Se observă adesea o inadvertență între felul în care elevii discută în clasă și modul în care își formulează ideile pe hârtie, fapt care trădează că procesul de învățare nu s-a încheiat efectiv. Dincolo de consecințele pe termen scurt pentru note, această ruptură în procesul de învățare semnalează o problemă mai profundă: lesne ar putea însemna că elevii sar peste etapele esențiale ale înțelegerii.
Studiile despre impactul asupra creierului și efortul cognitiv
O cercetare atribuită MIT Media Lab, popularizată recent, aduce în discuție această dilemă. Participanților li s-a cerut să scrie eseuri în condiții diferite: cu un chatbot, cu un motor de căutare sau fără niciun instrument. În timpul acestor exerciții, activitatea cerebrală le-a fost monitorizată cu EEG. Rezultatele arată că elevii care au folosit AI-ul au înregistrat, în medie, o implicare mai scăzută a creierului, iar pe parcursul mai multor sesiuni s-a observat tendința de a depune tot mai puțefort mental, ajungând chiar la simple copy-paste.
Ce e mai alarmant, unii elevi obișnuiți cu aceste instrumente au avut dificultăți mai mari în a-și reaminti și a reconstrui ideile atunci când au fost puși să scrie fără ajutorul AI-ului. Deși nu poate fi concluzionat că „AI-ul strică automat creierul”, această cercetare susține ipoteza că dacă delegi în mod constant procesul de gândire, mușchii atenției și memoriei de lucru se pot atrofia.
De menționat este și faptul că rezultatele studiilor trebuie interpretate cu prudență, ținând cont de diferite variabile precum nivelul elevilor, tipul sarcinii sau motivația acestora. În esență, nu se pune problema dacă AI-ul este „bun” sau „rău”, ci mai degrabă modul în care este folosit. Folosit în mod responsabil, poate ajuta la accelerarea învățării, dar dacă devine un înlocuitor al gândirii critice, riscă să devină un obstacol în dezvoltarea abilităților esențiale pentru viitor.
Elevii din școlile din România, ca și din întreaga lume, încep să-și redefinească modul de învățare, înlocuind aproape complet discuțiile cu profesorii cu „conversații” cu inteligența artificială. ChatGPT, Gemini și alte „asistenți” digitali sunt deja prezente în tot mai multe cazuri, fiind folosiți pentru explicații, rezumate sau generare de idei. Pentru mulți, această tehnologie aduce o adevărată revoluție în accesul rapid la informație și în procesul de învățare. Însă, pe lângă beneficii, apar și îngrijorări privind pierderea abilităților de gândire critică și autonomia elevilor, aspecte tot mai dezbătute în rândul pedagogilor și cercetătorilor.
AI-ul, noul „meditator” la un click distanță
De ce au ajuns elevii să considere AI-ul un „ajutor de încredere” pentru a-și face temele? Principalul motiv rămâne disponibilitatea. Profesorii nu pot fi mereu prezenți seara, înainte de test sau când apare o dilemă urgentă. În aceste momente, un chatbot devine un partener de încredere, explicând, reformulând sau oferind exemple concrete. În mod ideal, aceste interacțiuni pot fi asemănătoare cu a avea un „meditator” personal, gata oricând să răspundă nevoilor fiecărui elev, facilitând înțelegerea și aprofundarea subiectelor la orice oră.
Elevii recunosc că utilizarea AI-ului le permite nu doar să economisească timp, ci și să aprofundeze materia, să exerseze sau chiar să simuleze conversații într-o limbă străină. În condiții normale, accesul la explicații și exerciții personalizate reduce nevoie de meditații costisitoare sau de așteptarea răbdătoare a părinților. Folosit cu măsură, AI-ul poate să crească șansele elevilor de a înțelege mai bine și mai solid materia, contribuind la o experiență de învățare mai plină de satisfacții.
Riscul scurtăturilor și al pierderii propriului „voce”
Însă, pe măsură ce această tehnologie devine tot mai răspândită, multiplicarea exemplelor de teme complet redactate de AI a ridicat îngrijorări importante. Când elevii ajung să dea doar promptul și preiau rezultatul final, se poate instala o dependență de „scurtături” în procesul de gândire. Înlocuind reflecția și analiza critică cu răspunsuri gata, tinerii își pot pierde treptat autonomia intelectuală, devenind incapabili să gândească și să argumenteze independent.
Profesionști cu experiență afirmă că un text generat de AI poate fi detectat prin anumite trăsături: vocabularul prea perfect, formulări extrem de formale sau generale, și o lipsă de „voce” personală. Se observă clar diferența între modul în care elevii vorbesc în clasă și modul în care își formulează ideile pe hârtie, fapt ce indică faptul că procesul de învățare nu s-a finalizat cu adevărat. Învățarea adevărată implică nu doar rezolvarea temei, ci și înțelesul profund și procesul critic de gândire.
Studiile care ridică semne de întrebare
Unele cercetări, atribuite MIT Media Lab, și recent popularizate, arată că utilizarea AI-ului poate reduce răspunsul neuronal activ în creier. Participanților li s-a cerut să scrie eseuri în condiții diferite: cu ajutorul unui chatbot, a unui motor de căutare sau fără niciun ajutor. În toate cazurile, monitorizarea EEG a relevat că elevii care au folosit AI-ul și-au redus semnificativ efortul mental, tendința fiind spre simpla copiere a răspunsului.
Mai îngrijorător pentru specialiști este faptul că, după ce au lucrat cu AI, elevii care au fost nevoiți să scrie fără ajutor au avut dificultăți mai mari în a-și reaminti și reconstrui ideile. Aceasta nu înseamnă însă că „AI-ul strică automat creierul”, ci că folosirea excesivă și constantă a acestuia poate diminua abilitățile de atenție, memorare și gândire critică. În plus, rezultatele studiilor trebuie interpretate cu cauze și variabile, cum ar fi nivelul de pregătire, motivarea sau chiar felul în care sunt formulate cerințele.
Învață să folosești AI-ul ca pe un instrument de accelerare, nu de substituire
Pentru elevi, cel mai sănătos este să învețe să folosească AI-ul ca un instrument de eficientizare, nu ca o pârghie de înlocuire a propriilor gânduri. Regulile simple de disciplinează includ elaborarea unei schițe, rezolvarea exercițiilor și explicarea lecției din propriile cuvinte, înainte de a apela la asistentul digital. Întrebând AI-ul nu doar ce trebuie să faci, ci și cum, verificând pașii și cerând variante alternative, elevii pot să se asigure că și-au însușit, nu doar copiat, cunoștințele.
La fel, profesorii și părinții trebuie să îndrume spre evaluări care solicită procesul, și nu doar rezultatul final. Învățarea înseamnă și explicații orale, reflecție asupra alegerilor, justificări și comparații. Așa, AI-ul își păstrează rolul de instrument util, dar nu devine un înlocuitor total al procesului critic de gândire, iar elevii nu își vor pierde niciodată drumul în învățare. În cele din urmă, nu tehnologia e problema, ci modul în care o învățăm și o integrăm în viața noastră educațională.
