În ultimele zile, TikTok a fost invadat de un personaj virtual cu o voce plină de nostalgie, dor și dramatism de mahala, care a reușit să adune zeci de mii, dacă nu chiar milioane, de vizualizări. Familiaritatea obsesivă a clipurilor, care îmbină melancolia unor balade vechi cu estetica unei iubiri efemere, a captivant publicul. Însă, ceea ce a uimit pe mulți este faptul că această “artista” nu este o persoană reală, ci o creație digitală generată cu ajutorul inteligenței artificiale, fără ca majoritatea spectatorilor să fie conștiente de acest fapt la început.
Lolita: un personaj artificial ce prinde la publicul online
Deținută de un creator cunoscut sub pseudonimul Tom, Lolita reprezintă un proiect de tip “deepfake” muzical, o combinație subtilă între stilul vechi lăutăresc și beat-uri moderne, adaptate pentru platformele scurte. Clipurile sale scurte, care încep adesea cu scene dintr-un peron de gară sau de la geam, păstrează un aer de autenticitate, dar în spatele acestor imagini stă un algoritm sofisticat. Creativul a explicat că piesele sunt realizate digital și că succesul lor se datorează acestor fragmente scurte menite să creeze o conexiune emoțională rapidă, înainte ca publicul să fie direcționat către versiuni complete pe YouTube.
Rețeta Lolitei constă în combinația de nostalgia baladelor vechi cu accesibilitatea reclamelor digitale moderne, elemente care fac ca utilizatorii să fie atrași fără să își pună întrebări. Fragmentar, catchy și încărcat de emoție, conținutul devine rapid viral, iar reacțiile – de la comentarii pline de admirație sau tristețe, până la certuri și glume – extind reach-ul. Astfel, personajul nu doar că devine un fenomen pe TikTok, ci și o dovadă a unei noi tendințe în muzică: cea a creațiilor generate total de AI, fără o prezență umană palpabilă.
De ce nu îi displace publicului că e virtual?
Surprinzător, pentru o parte a audienței, faptul că Lolita este un project digital nu reprezintă o problemă. Mulți ascultători sunt atrași exclusiv de „pasiunea” transmisă de voce, ignorând sursa. Cei mai mulți spun că nu le pasă dacă melodiile sunt create de IA, atâta timp cât linia melodică și energia sunt adevărate. „Dacă emoția e reală pentru tine, mai contează cine (sau ce) a produs sunetul?” se întreabă un tânăr fan.
În plus, există și un efect de “perfecțiune controlată” în spatele acestor personaje digitale. Un AI nu obosește, nu greșește în timpul unui concert live, nu îmbătrânește și poate fi ajustat constant pentru a menține și maximiza engagementul. Aceasta explică în parte de ce fenomenul online nu încetinește: pe măsură ce tehnologia avansează, apar tot mai multe proiecte muzicale 100% artificiale, care reușesc să strângă cifre impresionante și ridică întrebări serioase despre autenticitate și drepturile de autor.
Provocări etice și noi reguli în epoca AI
Industria muzicală privește cu scepticism aceste noi creații. Un artist autentic poate fi copiat, stilul său poate fi mimat, iar vocea poate fi usuratic reproduse de algoritmi. Cine deține drepturile asupra unui componentes intangibil precum o voce digitală? Dacă un model AI a fost antrenat pe materiale existente, cine este responsabil pentru conținut? Dezbaterile etice și legale sunt în toi, pe măsură ce proiecte fără identitate reală pătrund tot mai adânc pe playlisturi.
În același timp, platformele și juriștii se luptă să stabilească reguli pentru a proteja artiștii autentici, dar și pentru a reglementa apariția formațiilor și cântecelor generate artificial. Vizibilitatea și popularitatea pot fi acum manipulate mai ușor decât oricând, iar această realitate impune o reevaluare a ceea ce înseamnă autenticitatea în era digitală. În unison cu această tendință emergentă, se face auzită tot mai frecvent necesitatea unor norme clare care să pună limite acestor noi creații sonore.
În cele din urmă, ceea ce rămâne clar este faptul că AI schimbă fundamental modul în care percepem muzica, autenticitatea și creația artistică. La fel cum Lolita, personajul digital, captează atenția publicului, și industria se adaptează pentru a contracara și integra aceste tehnologii, anticipând un viitor în care granițele între real și virtual sunt din ce în ce mai estompate. La fel ca și în cazul acestei “artiste” virtuale, muzica viitorului va fi tot mai mult despre experiență și emoție, chiar dacă uneori, ea va fi generată de algoritmi, nu de sufletul unui artist în carne și o oase.
