Inteligența artificială nu mai este o promisiune îndepărtată, ci o realitate palpabilă care transformă rapid modul în care funcționează companiile în întreaga lume, inclusiv în România. De la redactarea emailurilor și analiza datelor până la generarea de conținut și luarea deciziilor, AI devine o parte integrantă a proceselor de business. Viteza cu care se pot adopta aceste tehnologii este incomparabilă față de valurile anterioare de automatizare: un instrument AI poate fi implementat într-o săptămână, chiar și într-un departament mic, fără investiții semnificative în hardware sau infrastructură. Această rapiditate aduce un impact neașteptat, uneori dificil de controlat sau de anticipat, și devine tot mai dependentă de cultura organizațională și de capacitatea de adaptare a angajaților.
Pentru România, această evoluție are o dublă față. Pe de o parte, companiile locale și multinaționalele cu afaceri aici sunt tentate să folosească AI pentru eficientizare, mai ales în domenii precum administrativ, suport și back-office. De cealaltă parte, țara are un rezervor considerabil de talente în IT, servicii și industrii creative, unde AI devine atât o unealtă pentru creștere, cât și un factor de presiune. În loc să dispară peste noapte, anumite meserii își schimbă doar sarcinile, iar miza reală nu mai pare a fi dacă anumite joburi vor fi eliminate, ci cum vor fi remodelate rolurile existente, cu noi cerințe, iar competiția se mută pe capacitatea de a lucra mai eficient cu tehnologia.
Ce se automatizează primii? În primul rând, sarcinile repetitive și cele bazate pe reguli stricte. Redactarea emailurilor, traducerile, extragerea de informații din documente sau completarea formularelor sunt primele pe listă. Aceste activități pot fi realizate în proporție semnificativă de AI, reducând timpul necesar, fără însă a elimina neapărat toate locurile de muncă. Însă presiunea de business devine inevitabilă: dacă, de exemplu, o companie reușește să facă aceeași muncă cu 40% sau 50% din timpul anterior, trebuie să caute soluții pentru a crește volumul, pentru a reduce costurile sau pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor.
Al doilea val de impact se produce în domenii bazate pe recunoașterea de tipare. Analiza datelor, detectarea anomaliilor, recomandările pentru clienți sau segmentări de piață înlocuiesc treptat sarcinile repetitive și relativ simple. În aceste cazuri, dacă un rol presupunea doar „să folosesc un instrument”, AI devine o alternativă viabilă, iar performanța angajaților se măsoară tot mai mult în viteza și precizia cu care pot integra aceste tehnologii în fluxurile lor.
Este important să nu confundăm automatizarea cu dispariția instantanee a locurilor de muncă. În realitate, cea mai vizibilă schimbare apare mai întâi în munca invizibilă, rutinieră, precum verificări repetate, cercetare sau structurare de conținut. Eliminarea acestor activități eliberează timp pentru sarcini mai strategice sau creative, dar face totodată ca profesionistul să se confrunte cu o reevaluare a rolului său. În multe cazuri, companiile nu investesc întotdeauna în proiecte de dezvoltare pentru aceste noi atribuții, ci încearcă să reducă costurile prin simpla automatizare a muncii de rutină.
Pe termen scurt, cele mai expuse sunt pozițiile în care rezultatele sunt generice, bazate pe procesare de texte, informații sau reguli clare. Suportul clienți, call-center-urile, contabilitatea operațională sau rolurile entry-level din marketing și resurse umane sunt primele vulnerabile. În aceste domenii, AI poate să genereze șabloane, să triază sau să automatizeze anumite fluxuri, ceea ce pune presiune pe volumul de muncă și pe structura forței de muncă.
Totodată, apar noi oportunități, deși mai puțin evidente. Tiketul este dat de redistribuirea rolurilor către cei care pot monitoriza, seta și gestiona AI-ul, contribuind astfel la crearea unor poziții de coordonare și guvernanță. De exemplu, un specialist în domeniul juridic sau resurse umane devine tot mai valoros dacă înțelege cum să folosească AI în mod strategic, verificând calitatea rezultatelor și gestionând riscurile asociate. În același timp, se observă o creștere a cererii pentru profesioniști „hibrizi”, care combina cunoștințe ale domeniului cu înțelegere tehnologică, lucru deosebit de valoros în contextul actual.
În România, această oportunitate se aliniază cu nevoia de eficiență a companiilor europene, dar și cu un potențial major pentru profesioniști care știu să implementeze responsabil AI în fluxurile de lucru. Doar dacă se poate demonstra că AI este utilizată în mod controlat și cu măsuri clare de securitate și conformitate, companiile locale pot deveni relevante la nivel regional, nu doar național.
Companiile care vor câștiga în această eră a AI sunt cele care nu se limitează la experimentare, ci implementează cu disciplină și sistematică soluții concrete, măsurând și optimizând constant rezultatele. Fragmentarea și lipsa unei strategii clare pot deveni însă impedimente majore, reducând potențialul real al tehnologiei și lăsând loc pentru riscuri legate de securitate și confidențialitate.
Pentru profesionistul modern, adaptarea înseamnă să învețe să lucreze alături de AI, nu doar să se bazeze pe el. Concentrarea pe competențe greu de automatizat, precum înțelegerea contextului, relationarea umană și deciziile strategice, va asigura relevanța pe termen lung. Într-o piață în care viteza, acuratețea și capacitatea de a lucra rapid devin diferențiatori, cei care pot îmbina expertiza profesională cu utilizarea disciplinată a tehnologiei vor avea cele mai mari șanse să rămână în frunte. Naționale sau regionale, companiile și profesioniștii trebuie acum să privească AI-ul nu doar ca pe o amenințare, ci ca pe o oportunitate strategică pentru transformare și creștere sustenabilă.
