Inteligența artificială nu mai reprezintă doar un proiect futurist, ci o forță în plină expansiune care începe să rescrie însăși structura societăților și economiilor moderne. Într-un context în care tehnologia avansează cu viteza luminii, lideri de gândire precum Yuval Noah Harari avertizează asupra unor crize profunde, ale căror efecte pot fi atât de devastatoare încât să destabilizeze echilibrul social și politic la nivel global.
Criza economică: dispariția masivă a locurilor de muncă și riscul unei clăși lipsite de relevanță
Una dintre cele mai presante probleme generate de proliferarea AI este cea economică. Potrivit lui Harari, odată cu înlocuirea muncii fizice, tot mai multe profesii considerate anterior „sigure”, precum analiza financiară, jurnalismul, programarea sau chiar designul, devin vulnerabile la automatizare. Aceasta conduce către o realitate în care milioane de oameni pot fi eliminați de pe piața muncii într-un interval scurt, iar sistemele sociale și de învățământ nu par să fie pregătite să ofere recalificarea necesară într-un timp atât de restrâns.
Mai mult, această transformare poate genera o nouă categorie socială, despre care Harari vorbește ca despre „o clasă inutilă”, lipsite de relevanță economică. Pentru că progresul tehnologic nu creează întotdeauna oportunități echitabile, diferențele între cei care dețin controlul asupra tehnologiei și restul populației pot să se adâncească, sporind polarizarea socială și presiunea asupra sistemelor de protecție socială.
Numai dacă vom implementa politici de redistribuire a beneficiilor aduse de AI, vom putea evita deformări majore ale structurii sociale. În caz contrar, diferențele dintre privilegiați și cei defavorizați riscă să devină tot mai insurmontabile, iar conflictul social va avea de suferit.
Riscul pierderii controlului asupra informației și riscul politicilor autoritare
A doua mare criză, avertizează Harari, ține de modul în care AI poate submina stabilitatea politică și valorile democratice. Capacitatea tehnologiei de a manipula informația la scară largă începe deja să fie exploatată de actori necinstiți. Crearea de conținut fals, influențarea opiniei publice și micro-targetarea emoțională sunt doar câteva exemple de practici tot mai frecvente, care pot destabiliza procesul democratic și pun la încercare integritatea alegerilor.
Pentru aceste motive, fiecare stat trebuie să conștientizeze gravitatea și să reglementeze tehnologia cu rigurozitate, dacă vrea să evite dezastrele sociale și politice. În cazul unor regimuri autoritare, AI devine un instrument extrem de periculos pentru supraveghere și control social totalitar, restrângând libertățile fundamentale și consolidând puterea în mâinile câtorva lideri.
De cealaltă parte, democrațiile moderne se confruntă cu riscul blocajelor generate de conflicte interne alimentate de dezinformare și manipulare automatizată, ceea ce poate duce la o instabilitate generalizată. În acest context, Harari punctează lipsa unor decizii rapide și responsabile ca fiind un factor de risc major pentru stabilitatea globală.
O perspectivă sumbră, dar și un apel la responsabilitate globală
În timp ce tehnologia avansează, perspectivele de a controla și reglementa AI devin tot mai complexe. Harari avertizează că dacă nu vom reacționa cu pragmatism și responsabilitate, riscurile de a genera crize majore – atât economic, cât și politic – pot avea consecințe ireversibile.
În lumea de astăzi, unde AI începe să devină o componentă centrală a structurilor sociale și economice, provocarea va fi să create un echilibru între inovație și reglementare. Soluțiile trebuie să fie globale și adaptate la o realitate în continuă schimbare, pentru a preveni scenariile pesimiste și a asigura un viitor în care tehnologia să servească binele comun, nu interesele de grup sau dictaturi. În final, dezideratul rămâne același: tehnologia trebuie să devină un aliat, nu un factor destabilizator al societății.
