Anul 2025 nu a adus revoluția tehnologică așteptată în domeniul securității cibernetice, ci mai degrabă o consolidare a unor tendințe deja existente, însă accelerate de noile tehnologii și de vulnerabilitățile umane. Într-un peisaj dominat de investigații eficiente și tot mai automatizate, atacurile nu s-au bazat pe miracole tehnologice, ci pe exploit-uri vechi și bine cunoscute, din care multe au funcționat mai eficient datorită progreselor în inteligența artificială. La sfârșitul zilei, nu AI-ul a inventat noi moduri de a pătrunde în sisteme, ci a făcut mai rapid și mai subtil ceea ce aveau deja în plan răufăcătorii.
Același punct de intrare, performanțe mult îmbunătățite
Un lucru a devenit clar: vulnerabilitățile din lanțul de aprovizionare software, probleme care păreau gestionabile, s-au dovedit a fi cele mai fertile terenuri pentru atacuri de amploare. Un exemplu notabil este campania „Shai-Hulud” în ecosistemul npm, care a demonstrat cât de rapid se pot răspândi pachetele compromise. Conturile de maintainers, de cele mai multe ori, sunt ținta, iar o dată compromise, șirul de update-uri malițioase devine aproape imposibil de urmărit.
Datele tehnice arată că AI nu doar automatează procesul de creație a codului malițios, ci ajută și la mascarea acțiunilor, identificând dependințele critice, adaptând scripturile și trecând peste controalele de securitate. În plus, cazul vechi și încă relevant al atacului asupra bibliotecii XZ Utils, din 2024, arată cât de ușor se poate face un atac pe termen lung, dacă se câștigă încrederea de-a lungul timpului, pentru a insera, în momentul oportun, componente de compromis în pachete devenite indispensabile.
Mesaje false, conturi fără apărare și codul personalizat
În același timp, practici tradiționale de phishing și furt de identitate au devenit mai inteligente, mai adaptate și mai greu de depistat. Developers și gestionarii de conturi cu privilegii critice sunt acum ținta principală, iar atacatorii pot crea mesaje personalizate și convingătoare în doar câteva minute, testând limitele de atenție ale utilizatorilor, în special în procesul de gestionare a autentificării.
Iar dacă metodele clasice de autentificare cu parolă și cod sunt mai ușor de depășit, soluțiile alternative, precum passkeys sau tehnologia FIDO2, oferă o barieră mult mai solidă. Astfel de tehnologii limitează exponențial suprafața de atac, fiind mai greu de copiat pe site-uri false și mai puțin dependente de decizii rapide, deseori influențate de presiunea momentului.
Pericolul extensiilor și certificatul de “siguranță”
O altă lecție dură a anului 2025 este nevoia de a fi critic față de “sursle oficiale” sau magazinele de extensii. Mulți utilizatori se bazează pe aprobarea oficială a unor aplicații, dar situațiile recente arată că listarea pe Chrome Web Store sau alte platforme nu garantează siguranța. Extensii vulnerabile, care au avut permisiuni ample sau care s-au schimbat ulterior, pot deveni vectori infecțioși, chiar și după ani de zile de utilizare aparent sigură.
Controlul permisiunilor și verificarea periodică a accesului sunt mai importante ca oricând. În plus, în lumea continuu înnoită a actualizărilor automate, consumatorii trebuie să fie mai vigilenți ca niciodată față de schimbările care apar pe parcurs, deoarece atacatorii profită de inerția utilizatorilor, care rar verifică ce acces are o extensie sau o aplicație ulterior instalării.
Cum ne apărăm în fața noilor provocări?
Pentru cei responsabili de securitatea digitală, răspunsul nu mai poate fi doar reactiv. Astfel, în 2026, prioritatea trebuie să fie adoptarea unor măsuri proactive, precum trecerea la autentificarea cu passkeys și FIDO2, înlocuirea peste tot a soluțiilor vechi și verificarea continuă a integrității sistemelor. Blocați update-urile automate necontrolate, fixați versiuni și verificați proveniența pachetelor pe care le folosiți, iar în cazul unor suspiciuni, rotirea secreților și verificări frecvente trebuie să fie o rutină.
Pe endpointuri și în navigare, disciplina este esențială. Limitarea extensiilor doar la cele permise, verificarea permisiunilor și păstrarea separată a profilurilor de personal și de muncă devin reguli de bază. Într-un mediu în care atacurile devin tot mai sofisticate și mai customize, securitatea digitală nu mai este o opțiune, ci o necesitate urgentă, iar pregătirea minimală pentru aceste provocări poate face diferența dintre un incident minor și o criză de securitate de amploare.
