Primăria Sectorului 1 face un pas important către consolidarea controlului asupra locuințelor sociale, după ce recent Consiliul Local a adoptat o hotărâre care schimbă radical modul de gestionare a acestor imobile. Decizia, aprobată cu 25 de voturi pentru și o abținere, mută atribuțiile legate de încheierea, derularea și încetarea contractelor de închiriere de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) către o structură din aparatul primarului George Tuță. Practic, primăria va prelua într-un mod mai direct și mai centralizat responsabilitatea pentru gestionarea acestor locuințe, consolidând astfel controlul politic și administrativ asupra rolului social al acestor imobile.
Dincolo de formalitățile administrative, schimbarea ridică întrebări legate de transparență și echitate în distribuirea locuințelor sociale. În timp ce DGASPC Sector 1 va continua să primească și să verifice cererile, să gestioneze dosarele și să participe în procesul de selecție, noua structură va administra efectiv contractele de închiriere. Atribuțiile acesteia includ întocmirea și administrarea contractelor și actelor adiționale, calcularea și actualizarea chiriilor, monitorizarea plăților și inițierea procedurilor de reziliere sau recuperare a debitelor. Aceasta înseamnă, concret, că primăria va avea în mână un control direct asupra acestor imobile, fapt ce poate avea implicații atât în repartizarea locuințelor, cât și în modul în care sunt monitorizate și folosite resursele destinate socialului.
Un aspect alarmant, întărit de recentul raport al activiștilor pentru drepturile omului, este discrepanța extrem de mare între cererile depuse pentru locuințe sociale și numărul de apartamente disponibile. Peste 1.900 de persoane și-au exprimat intenția de a obține o locuință în Sectorul 1, însă la ora actuală, din cele doar 61 de apartamente libere, foarte puține sunt în măsură să acopere această nevoie. Astfel, în ultimii ani, doar o mică parte din cereri a fost soluționată, iar autoritățile s-au concentrat pe achiziția de noi apartamente, cum a fost cazul în anii anteriori, pentru a acoperi o parte din deficit. În plus, aceste tendințe ridică semne de întrebare asupra echității în repartizarea locuințelor sociale și asupra posibilităților reale ale celor vulnerabili de a accesa sprijinul legal.
Dincolo de administrarea locală, există și controverse legate de modul în care unele autorități din județele învecinate gestionează aceste rezerve sociale. La Otopeni, de exemplu, s-a descoperit că apartamente de lux, ocazional destinate locuințelor sociale, sunt ocupate de persoane apropiate de conducerea locală. Chiriile pentru aceste locuințe de peste 100 de metri pătrați sunt extrem de mici, sub 160 de lei lunar, iar agentul termic beneficiază de subvenții de la buget, în timp ce piața contrastează puternic, fiind de peste 23 de ori mai scumpă. Această diferență masivă în tarifare denotă o practică deseori criticată pentru favorizarea unor grupuri privilegiate, lăsând cei mai vulnerabili în afara ajutorului real.
Situația din Otopeni este interpretată drept un exemplu al sistemului de distribuție a locuințelor sociale, unde beneficiarii de lux, de multe ori, nu se află printre cei care supraviețuiesc în condiții precare. Afaceri de acest fel, însoțite de lipsa transparenței și de practici neetice, alimentază nemulțumiri printre cetățeni și righturi în rândul activiștilor. Cât de mult va putea schimba recentul plan al Sectorului 1 această realitate rămâne de urmărit, dar autoritățile par dornice să își întărească controlul asupra modulelor în care sunt gestionate resursele sociale.
Pe fondul acestor controverse și a tensiunilor existente, se accentuează nevoia de reformare și de o gestionare mai transparentă a locuințelor sociale la nivel național. În timp ce autoritățile locale își perfectează structurile administrative și justifică schimbările prin reorganizări interne, rămâne de văzut dacă aceste măsuri vor fi suficiente pentru a asigura acces echitabil și eficient pentru toți cei aflați în nevoie. În lipsa unei transparențe sporite și a unor controale stricte, riscul de abuz și de favoritisme rămâne încă prezent, iar vocea cetățenilor vulnerabili trebuie să fie auzită în aceste procese.
