Unul dintre cele mai urgente și îngrijorătoare rapoarte ale cercetătorilor din domeniul spațial scoate la iveală o imagine alarmantă asupra stării actuale a spațiului din jurul Pământului. În timp ce megaconstelațiile de sateliți cu funcții diverse, de la internet global la observarea planetară, devin tot mai numeroase, riscul unui dezastru cosmic pare să crească rapid, iar efectele pot fi devastatoare pentru întreaga infrastructură globală.
### O rețea „castel de cărți” – pericolul ascuns în orbita joasă
Cercetătoarea Sarah Thiele de la Princeton, împreună cu echipa sa, a realizat o analiză profundă asupra situației actuale a sateliților aflați în orbita joasă a Pământului. Studiul, publicat recent pe arXiv, dezvăluie că rețeaua lor de mega-constelații nu este altceva decât un „castel de cărți”. În mod uimitor, în spațiul de deasupra noastră are loc o „apropiere” periculoasă între sateliți la fiecare 22 de secunde, iar pentru rețeaua Starlink, aceste întâlniri riscante se petrec la fiecare 11 minute.
Această densitate ridicată a obiectelor spațiale devine alarmantă mai ales în contextul în care aproape zilnic, doi sateliți trec unul aproape de altul, la distanțe de doar un kilometru. Cu toate acestea, aceste întâlniri periculoase nu sunt doar chestiuni teoretice, ci pot avea consecințe extrem de reale în caz de evenimente nenumărate neprevăzute.
### Impactul furtunilor solare și riscurile iminente
Un adevărat pericol pentru aceste sateliți este reprezentat de furtunile solare. Aceste fenomene naturale, intense și imprevizibile, pot avea efecte devastatoare asupra oricărei misiuni spațiale. Pe de o parte, o furtună magnetică cauzează încălzirea atmosferei superioare a planetei noastre, provocând expansiunea acesteia și crescând astfel rezistența la înaintare a sateliților. Astfel, aceștia trebuie să consume mai mult combustibil pentru a menține traiectoria, ceea ce reduce semnificativ durata de viață a misiunii și complică misiunile de întreținere.
Pe de altă parte, perturbările elektromagnetice pot duce la dezactivarea sistemelor de navigație și comunicații ale sateliților, transformându-i în „sateliți orb” sau chiar în adevărați proiectili necontrolați în spațiu, într-o zonă deja supra-aglomerată.
### Timpul pentru un „Ceas CRASH” – alarmă în creștere
Pentru a cuantifica riscul, cercetătorii au introdus indicatorul „Ceasul CRASH” (Collision Realisation and Significant Harm). Conform estimărilor, în 2018, fără intervenții, o coliziune catastrofală între sateliți putea avea loc în 121 de zile, însă până în 2025, acest interval s-a redus la doar aproximativ 2,8 zile. În cazul unei furtuni solare ce ar perturba comunicațiile pentru doar 24 de ore, riscul de coliziune majoră crește la 30%. Aceasta indică faptul că, din punct de vedere tehnologic și operațional, e posibil ca în viitorul apropiat, coliziunile în spațiul orbital să devină aproape inevitabile.
### Sindromul Kessler – un scenariu aproape instantaneu
Una dintre cele mai terifiante consecințe anticipate de cercetători este sindromul Kessler, o reacție în lanț a resturilor spațiale care poate face întreaga zonă orbitală impracticabilă pentru zeci de ani. În mod clasic, această reacție a fost considerată ca un proces care necesită timp zeci de ani pentru a se dezvolta, însă studiul recente al lui Thiele sugerează că această reacție ar putea fi declanșată aproape instantaneu, în cazul unui eveniment solar extrem precum cel din 1859 – evenimentul Carrington, cel mai puternic înregistrat vreodată, care a produs aurore boreale vizibile și în Europa și America de Nord.
Dacă un fenomen similar s-ar repeta în momentul de față, consecințele ar fi dezastruoase: o distrugere totală a infrastructurii satelitare, pierderea controlului asupra nenumăror sateliți, iar planeta noastră ar rămâne blocată pe Pământ, incapabilă să lanseze noi misiuni spațiale pentru generații întregi.
### Provocările viitorului și nevoia de reglementare
Dincolo de beneficiile incontestabile ale Mega-constelațiilor – internet global, monitorizarea resurselor naturale, navigație – situația actuală din spațiul orbital necesită o reevaluare urgentă. Progresul tehnologic nu trebuie să se facă în detrimentul siguranței globale; în primul rând, trebuie dezvoltate sisteme de control în timp real mai robuste și sisteme de alertă eficiente, capabile să gestioneze aceste riscuri mult mai bine.
Studiile recente subliniază fragilitatea acestei infrastructuri extrem de aglomerate. Într-un spațiu atât de solicitat, un accident poate avea efecte cascade, cu consecințe imediate și de durată, transformând spațiul de manevră într-un veritabil „castel de cărți” șubrede, gata să se prăbușească. În lipsa unor măsuri urgente și coordonate la nivel internațional, riscul de a fi ciucați de propriile progrese tehnologice nu mai pare o simplă ipoteză, ci o realitate aproape de pragul crizei.
