Cultura națională, în pericol de amnezie
București, România – Denumirea străzii Mihai Eminescu, un simbol al culturii naționale, a fost subiectul unor controverse și modificări inexplicabile în ultimele două decenii. De la plăcuțele care proclamă „poet național” până la simplele mențiuni „poet român”, bulevardul care poartă numele marelui nostru poet reflectă o degradare nu doar a infrastructurii, ci și a respectului pentru patrimoniul nostru cultural.
Reacția comunității literare
Cetățenii Bucureștiului, mai ales cei care locuiesc pe Strada Mihai Eminescu, își exprimă discontentul față de starea acestui loc emblematic. Marin Voicu, profesor universitar și locatar pe această stradă timp de 25 de ani, își aduce aminte cu nostalgie despre primele inscripții de pe plăcuță – „Str. Mihai Eminescu – poet național”. „Nu pot să nu observ cum an de an numele lui Eminescu devine tot mai umil”, afirmă Voicu, subliniind că aceste schimbări reflectă o „capturare a identității naționale”.
Impresiile negative față de evoluția denumirilor pe o arteră asociată cu un simbol național major sunt amplificate de comentariile critice ale unor figuri publice. H.R. Patapievici, literat cunoscut, a provocat controverse cu afirmația sa că Mihai Eminescu este „cadavrul nostru din debara”, o opinie care a stârnit nemulțumiri din partea celor care consideră că poetul trebuie să ocupe un loc de cinste în conștiința culturală românească.
Identitatea națională, între globalizare și tradiție
Îngrijorarea nu se limitează la starea fizică a străzilor. Voicu ridică o problemă crucială: „În procesul globalizării, mi se pare că ne pierdem identitatea culturală. Dacă nu ne păstrăm simbolurile, tinerii noștri nu vor avea ce să aprecieze”. Această afirmație vine pe fondul unei societăți care, din ce în ce mai mult, îmbrățișează ideile cosmopolite, adesea în detrimentul tradițiilor locale.
Cuvintele lui Eminescu din „Timpul”, scrise în urmă cu mai bine de un secol, răsună în actualitate: „Există două națiuni deosebite în această țară”, una „stoarsă și sărăcită” și alta „îmbuibată de mijlocitori”. Oare nu reflectă această observație realitatea societății românești contemporane? De la administrație până la cultură, valorile pare că sunt înlocuite de superficialitate și mediocritate.
Nevoia de schimbare urgentă
Strada Mihai Eminescu, începând de la intersecția cu Str. Ioan Luca Caragiale și ajungând până la Piața Dorobanțu, continuă să fie marcată de o infrastructură în declin. „Au trecut 8 ani de când am semnalat aceste probleme autorităților, iar starea străzilor rămâne neschimbată”, adaugă Voicu, evidențiind lipsa de reacție din partea autorităților locale.
Pe măsură ce românii se confruntă cu provocările identității culturale în era globalizării, întrebarea se pune: cui îi pasă cu adevărat de eroii noștri culturali? Ce se întâmplă cu o națiune care își neglijează simbolurile și valorile fundamentale?
Bucureștiul continuă să se confrunte cu un paradox al modernizării, în care problemele de fond rămân ignorate, iar memoria colectivă a culturii naționale riscă să fie ștearsă. De la Eminescu și Caragiale, la Enescu și Brâncuși, oare câtăm mai puțină demnitate în raport cu cei care au modelat cultura românească? Memoria lor nu ar trebui să fie o simplă inscripție pe o placă abia vizibilă, ci un principiu de bază pentru construcția unei identități naționale vibrante.
