Când autonomia de bază lipsește, începutul școlii devine provocare
Imaginați-vă prima zi de școală: un copil primește o carte cartonată, o deschide cu entuziasm și, din curiozitate, încearcă să o „deruleze” cu degetul, ca pe un ecran de telefon mobil. Gestul, aparent banal, a devenit un semn îngrijorător al unor tendințe observate tot mai des în rândul celor mici. În zone din Anglia, cadrele didactice raportează un decalaj tot mai vizibil în ceea ce privește abilitățile de autonomie ale elevilor din anii de „reception”, echivalentul clasei pregătitoare.
În creștere problemele de dezvoltare nu țin doar de litere sau cifre
Conform unui sondaj anual realizat de o organizație specializată, aproape 40% dintre copiii care pășesc pentru prima dată în școală nu sunt pregătiți din punct de vedere al independenței și al comunicării. La nivel concret, un sfert dintre elevi întâmpină dificultăți în realizarea unor activități elementare, precum să se îmbrace, să meargă la toaletă sau să-și exprime nevoile. Imaginea aproape șocantă a unui copil care folosește cărțile pentru a „swipa” paginile, ca pe un telefon, face parte din această realitate.
Specialiștii atribuie această problemă în mare parte creșterii timpului petrecut în fața ecranelor, atât pentru copii, cât și pentru părinți. Nu e vorba despre o condamnare a tehnologiei, ci despre efectul înlocuirii interacțiunilor umane, a jocului activ și a rutinei cu tot mai mult timp petrecut în fața ecranului. Această schimbare în stilul de viață afectează răbdarea, limbajul și abilitățile de a urmări o instrucțiune, toate elemente esențiale pentru integrarea socială și academică a copilului.
Costurile timpului și percepțiile părinților
Datele arată clar că lipsa de autonomie costă școala în timp prețios. Cadrele didactice estimează că la fiecare început de an școlar, pierd în medie 1,4 ore zilnic pentru gestionarea nevoilor elementare ale micuților, precum schimbatul scutecelor sau intervenții în cazul accidentelor. În plus, alte aproape 1 oră și jumătate din timpul de predare se consumă pentru recuperarea acestor abilități de bază, ceea ce limitează timpul destinat jocului, activităților de grup și dezvoltării emoționale.
Diferențele regionale sunt semnificative, în special în nord-estul Angliei, unde problemele legate de igienă și rutine apar mai frecvent. Deși pe termen lung se încurajează investițiile în educație timpurie și servicii de sprijin pentru părinți, rămâne clar că factorii socio-economici, presiunile sistemice și dificultatea de a începe pregătirea pentru școală contribuie la aceste diferențe.
Interesant, însă, este decalajul de percepție dintre părinți și profesori. În timp ce 88% dintre părinți consideră că micuțul lor este pregătit pentru școală, doar 35% cred că e „mai pregătit decât majoritatea”. În același timp, aproape toți doresc un ghidaj clar din partea autorităților pentru a înțelege exact ce trebuie să știe un copil de 4-5 ani pentru a face față noii experiențe.
Pregătirea pentru școală nu înseamnă doar învățare formală
Guvernul britanic are chiar o țintă ambițioasă: până în 2028, 75% dintre copii ar trebui considerați „pregătiți” pentru școală. La finalul anului de „reception”, însă, doar 68,3% dintre elevi sunt evaluați cu un nivel bun de dezvoltare, diferențele între regiuni fiind evidente. În acest context, autoritățile promovează intens investițiile în educația timpurie și în centre comunitare destinate sprijinirii părinților, pentru a echilibra aceste decalaje.
Ce pot face părinții înainte de prima zi
Dacă acceptăm ca fiind adevărată ideea că autonomia reprezintă „curriculumul invizibil” al clasei pregătitoare, pregătirea pornește chiar înainte de începerea școlii. Construirea unor rutine simple, precum mersul la toaletă, spălatul pe mâini, îmbrăcatul sau mâncatul fără negocieri, poate face diferența. Importanța este să fie exersate constant, fără perfecțiune, pentru ca abilitățile să devină parte din obișnuință.
Reducerea timpului petrecut în fața ecranelor reprezintă un alt aspect esențial. În loc să demonizăm tehnologia, se recomandă ca aceasta să fie o activitate de substituție pentru interacțiune, dar nu un înlocuitor al jocului activ sau al comunicării cu adulți. În plus, cititul împreună, chiar și timp de zece minute, ajută la dezvoltarea atenției, limbajului și răbdării, componente vitale în procesul de adaptare la mediul școlar.
Dezvoltarea independenței și familiarizarea cu rutina zilnică nu sunt doar elemente practice, ci și temelii pentru starea emoțională a copilului. Investind în aceste abilități acasă, părinții pot reduce anxietatea, crește încrederea și, în final, pot transforma începutul școlii dintr-o experiență dificilă într-o etapă plină de curiozitate și învățare.
