De la o generație la alta, ne-am învățat să credem că tinerii vor fi, automat, „mai inteligenți” și mai capabili să navigheze lumea complexă a viitorului. Însă, în ultimii ani, acest optimism s-a zdruncinat, iar o serie de studii și observații indică o potențială stagnare sau chiar regresie în dezvoltarea cognitívă a elevilor din țări dezvoltate. În condițiile în care atenția, lectura și gândirea profundă sunt din ce în ce mai afectate de entuziasmul pentru tehnologie, experți și oficiali încearcă să înțeleagă impactul real al noilor obișnuiințe digitale asupra performanței școlare și asupra capacității de concentrare.
Câteva date despre declin și schimbare
Pentru mult timp, s-a crezut că inteligența umană crește de la o generație la alta, un fenomen susținut în secolul XX de efectul Flynn, care arăta că testele cognitive au înregistrat o creștere constantă. Însă, în ultimele decenii, această tendință s-a oprit sau chiar s-a inversat în unele zone ale lumii, precum Scandinavia. În țări precum Norvegia și Danemarca, experții au observat că anumite cohorte de tineri au înregistrat scoruri mai scăzute la teste, fenomen denumit de specialiști „reverse Flynn effect”. În plus, rezultatele obținute pe scară internațională în cadrul testelor PISA, care evaluează abilitățile elevilor în matematică, științe și citire, indică o încetinire sau o scădere a performanțelor, influențabilă de factori precum pandemia, inegalitățile sociale și programele educaționale, dar mai ales de distragerea digitală. Datele arată clar că utilizarea excesivă a dispozitivelor și distragerea constantă sunt percepute ca fiind factori care frânează concentrarea și capacitatea de învățare. Chiar și raportările OECD confirmă că o utilizare moderată, controlată, ar putea avea efecte pozitive, în timp ce abusul și utilizarea recreațională în timpul orelor scolare cauzează un declin vizibil.
Danemarca – un model de intervenție curajoasă
În cazul Danemarcei, răspunsul la această criză a concentrării nu a fost amânare sau relaxare a standardelor, ci o schimbare radicală. Există o conștientizare clară în rândul autorităților și educatorilor: telefoanele mobile distrag atenția și afectează socializarea în pauze. Profesorii și conducerea școlilor preferă politică „mobile-free”, în care elevii lasă telefonul într-un seif la începutul zilei pentru a evita zgomotul continuu al notificărilor și tentația aplicațiilor. În acord cu această mișcare, Parlamentul danez a aprobat, în decembrie 2025, eliminarea dispozitivelor personale din școli, cu aplicare din anul școlar 2026/2027. Această măsură, explică oficialii, vizează sporirea concentrării și dezvoltarea spiritului de comunitate între elevi.
Dacă până acum această abordare părea o excepție, intenția danelor merge și mai departe: Guvernul a anunțat în noiembrie 2025 un plan de interzicere a rețelelor sociale pentru elevii sub 15 ani, cu unele excepții pentru cei între 13 și 14 ani, dar cu acordul părinților. Această inițiativă vine în contextul unei dezbateri europene și naționale despre limitarea accesului minorilor la platformele digitale, din motive de sănătate mentală și socializare sănătoasă.
Între tehnologie și responsabilitate: soluția în echilibru
Pentru părinți și educatori, tot mai mulți experți recomandă să se facă diferența între tehnologie ca instrument și utilizarea irațională a acesteia. În loc de a interzice complet ecranele, soluția stă în crearea unui mediu controlat, unde timpul petrecut în fața dispozitivelor este reglementat și se află într-un raport echilibrat cu activitățile tradiționale: cititul pe hârtie, jocurile în aer liber și socializarea directă. Practic, cheia este să învățăm să punem tehnologia la locul ei și nu să o eliminăm. Chiar dacă decizii precum cele din Danemarca păreau, inițial, extremiste sau stricte, ele reflectă o înțelegere profundă: atenția umană nu este inepuizabilă și trebuie protejată cu curaj și consecvență dacă dorim ca viitoarele generații să fie cu adevărat pregătite pentru provocările lumii moderne.
Într-un climat în care digitalizarea a devenit o normalitate, aceste inițiative ne reamintesc că echilibrul, decizia conștientă și responsabilitatea sunt cele care vor face diferența între progres și regres în educație. Odată cu tendința din Danemarca, apare și întrebarea dacă și alte sisteme vor reuși să găsească, la fel, acea formulă delicată prin care tehnologia nu devină dușmanul concentrei, ci un partener controlat în învățare.
