Microsoft a făcut un pas important în direcția arhivării durabile a datelor digitale, dezvăluind o tehnologie surprinzător de avansată: stocarea informațiilor în sticlă, cu ajutorul laserelor ultra-precise. Într-o lume în care volumul de date crește exponențial, cu impact major din cauza creșterii inteligenței artificiale și a digitalizării continue, această inovare poate schimba fundamental modul în care păstrăm patrimoniul digital pentru generații. Tehnologia, încă în faza experimentală, ambiționează să ofere o soluție de arhivare pe termen foarte lung, care să depășească limitările suporturilor convenționale precum hard disk-urile sau benzile magnetice, susceptibile la deteriorare în decursul decadelor.
De ce sticla devine a doua piele pentru date
Stocarea în sticlă nu reprezintă doar un concept futurist, ci o abordare concretă, testată și chiar validată științific. Sistemul dezvoltat folosind laser femtosecund care scrie în adâncimea unei bucăți de sticlă, creează mici modificări tridimensionale, numite voxeli, care stochează informația digitală. Spre deosebire de mediile clasice, aceste modificări sunt realizate în volum, ceea ce permite densitatea crescută a stocării și o durată de viață de pe cât de aproape de infinit posibil. În trecut, această metodă a fost utilizată numai în cercetări limitate, dar Microsoft susține acum că a făcut pași concreți pentru adoptarea ei la scară largă, chiar și în condiții comerciale.
Un aspect esențial al acestei inovații îl reprezintă materialul utilizat. În faza inițială, tehnologia s-a bazat pe silica topită, un material costisitor, folosit în mediile sofisticate precum industria semiconductorilor sau în laserul de înaltă precizie. Însă, recent, cercetătorii au reușit să adapteze procesul pentru utilizarea sticlei borosilicate, mult mai accesibilă și obișnuită, cunoscută din recipiente rezistente la temperaturi ridicate. Această mutare poate reduce semnificativ costurile, transformând tehnologia într-o soluție viabilă pentru arhivare în masă.
Ce face ca sticla să fie un suport mai solid decât hard disk-urile
Sigur, unul dintre cele mai mari avantaje ale sticlei în comparație cu vechile suporturi este durabilitatea. Spre deosebire de hard disk-uri sau benzi magnetice, care se uzează în timp, sunt vulnerabile la câmpuri electromagnetice, umiditate și accidente, sticla oferă o stabilitate superioară. În plus, într-un context în care lumea digitală se confruntă cu fenomenul “data rot” — adică degradarea datelor sau a suporturilor de stocare — această tehnologie poate reprezenta o adevărată revoluție.
Dacă datele sunt scrise în volum, în interiorul sticlei, și pot fi citite cu ajutorul unui sistem specializat, problema rescrierii periodice dispare practic. Acest lucru înseamnă costuri mai mici și un minim de efort logistic pentru conservarea arhivelor. Într-un timp în care resursele și energia consumate pentru backup-uri și migrații de date devin tot mai problematice, posibilitatea de a păstra informația stabilă pentru cel puțin zece milenii ar putea schimba regulile jocului în domenii precum patrimoniul cultural, cercetare științifică și arhivare instituțională.
Tehnologia nu implică doar un suport durabil, ci și o abordare ecologică, pentru că elimină nevoia de a replica și rescrie date frecvent, reducând astfel consumul de resurse și complexitatea infrastructurii digitale. În plus, sticla nu necesită alimentare continuă pentru a păstra informația, ceea ce o face ideală pentru arhive de lungă durată, chiar și în condiții de mediu neprielnice.
Cât de aproape suntem de o reală implementare practică
Microsoft a făcut deja demonstrații publice, precum stocarea filmului “Superman” din 1978 într-o bucată de sticlă de dimensiunea unui coaster, sau utilizarea tehnologiei în proiecte de conservare a patrimoniului muzical în Svalbard, în zona arctică cunoscută pentru arhivele globale de semințe și dată. De asemenea, compania a publicat în revista Nature o lucrare științifică care atestă seriozitatea și validitatea cercetării, un pas esențial pentru orice tehnologie avantgardistă orientată spre practică.
Chiar dacă încă nu există un produs comercial disponibil pe scară largă, evoluția cercetării și reducerea costurilor prin folosirea sticlei borosilicate pot accelera adoptarea acestei soluții. În următorii ani, s-ar putea ca arhivele, instituțiile de cercetare și chiar companiile private să înceapă să exploreze această metodă ca o alternativă sigură și de durată pentru conservarea datelor critice.
Microsoft dă astfel un semnal clar: în era digitală, păstrarea informației nu va mai depinde doar de viteza sau capacitatea de stocare, ci și de durabilitatea și stabilitatea mediului de păstrare. Dacă această tehnologie se va dovedi a fi operațională în practică, ea ar putea fi cea mai sigură metodă de a transmite și conserva cunoștințele umane pentru milenii, într-un mediu atât de banal, dar atât de sofisticat în același timp: sticla.
