Intensificarea diviziunilor interne și schimbările masive în geopolitică plasează România într-o situație delicată care reclamă discuții urgente și eficiente, atenționează sociologul Dan Dungaciu în podcastul „România, încotro?” lansat de Financial Intelligence și Balkan Development Support. Dungaciu, care s-a alăturat recent partidului AUR ca prim-vicepreședinte, subliniază necesitatea stabilizării României, considerând instabilitatea curentă a țării ca factor de risc pentru posibile dezordini cauzate de manipulare externă.
Partidele politice: mirajul unității
Conform sociologului Dan Dungaciu, partidele politice, prin propria lor natură, nu reprezintă o unealta de unificare a societății, ci divizare. “Orice partid are „două fețe” și, prin definiție, partidele nu unesc, fiindcă reprezintă „o parte” din societate” a explicat Dungaciu. El a susținut că rolul științelor sociale precum sociologia nu este acela de a propune rețete simple pentru problemele sociale, ci de a ilustra complexitatea situației folosind exemplul Japoniei.
Romania: o mașină pe două roți
Dungaciu compară situația actuală a României cu o „mașină pe două roți” – functionând, dar instabil. Exprimând îngrijorarea că niciun actor politic nu pare dispus să aducă stabilitate reală în contextul unei tensiuni interne crescute, Dungaciu avertizează că instabilitatea ar putea duce la o „dezafectare definitivă” a societății. Dungaciu a argumentat că votul democratic asigură validitate pentru viziuni politice diverse, și decizia finală privind direcția de urmat revine societății, în măsura în care aceasta poate judeca situția în funcție de nivelul de cultură și educație.
“Mașina” trebuie coborâtă pe pământ prin asumarea faptului că acea parte a electoratului e la fel de validă ca cealaltă”.
Imbunătățirea încrederei în instituțiile publice
În contextul polarizării politice interne intense, Dungaciu leagă instabilitatea internă cu riscurile externe, cum ar fi amenințările străine de dezinformare și manipulare. “Dacă vrei să lupți cu manipularea externă, soluția nu e doar „să vorbești despre ea”, ci să pui România pe picioare: să crești încrederea în instituții și credibilitatea oamenilor politici” explică sociologul.
În opinia sa, problema majoră este că niciun actor politic nu pare să facă eforturi de a „pune cele două părți împreună”, mai ales într-o perioadă de potențială criză majoră la orizont.
Răspunzând la întrebarea „România are nevoie de salvare?”, Dungaciu a modificat formularea: România trebuie „pregătită” să fie cât mai capabilă să facă față unor crize foarte mari, care ar putea fi mai severe decât cele trăite de generațiile precedente. În acest sens, el a remarcat că lumea încearcă să construiască o nouă ordine mondială “în timp de pace”, ceea ce este extrem de complicat.
Dungaciu insistă asupra necesității unei discuții mature asupra direcției pe care societatea românească o va lua, și asupra schimbărilor necesare pentru a confrunta timpurile tulburi care ne așteaptă.
