Controverse în București legate de schimbarea numelor stațiilor de transport public, în special a celei din apropierea Cişmigiului, continuă să stârnească dezbateri aprinse în rândul autorităților locale și ale comunității. În centrul atenției se află decizia Asociației de Dezvoltare Intercomunitară pentru Transport Public București – Ilfov (TPBI) de a redenumi stația „Popa Tatu” în „Mircea Vulcănescu”, măsură anunțată pentru începutul anului 2026 și care a suscitat nemulțumiri și controverse în Consiliul General al Municipiului București, CGMB.
Decizia TPBI și cadrul legal
Potrivit noilor planuri, 24 de stații de transport urban vor fi redenumite în perioada 9 februarie – 1 martie 2026, iar „Popa Tatu”, pe linia 205, către strada Buzești, se numără printre ele. În timp ce inițiativa pare visată a moderniza și ajusta denumirile din rețeaua de transport, consilierii locali și opinia publică au avut reacții adverse, în special din cauza alegerii numelui pentru această stație.
Dragoș Radu, reprezentant al USR în CGMB, a fost unul dintre cei mai vocali critici, afirmând cu fermitate că această redenumire este „inacceptabilă”. El susține că decizia contravine legislației în vigoare, în special Ordonanței de Urgență nr. 31/2002, actualizată de-a lungul timpului, care interzice explicit atribuirea sau menținerea în spațiul public a numelor persoanelor vinovate de crime de război sau de implicare în regimuri fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe. Legislația are, astfel, o aplicabilitate clară în cazul denumirilor de locații publice, inclusiv stații de tramvai și autobuz, pentru a preveni reabilitări ideologice sau glosări ale trecutului controversat.
Contextul istoric al numelui „Popa Tatu” și controversele din CGMB
Numele stației „Popa Tatu” provine de la un preot din sec XIX, cunoscut pentru acțiunile sale de binefacere. Aceasta a fost folosit ca o denumire locală care amintește de figurile umile și altruiste ale începuturilor Bucureștiului modern, cel puțin până în prezent. Pentru mulți, schimbarea acestei denumiri la intervenția celor care propun nume precum „Mircea Vulcănescu” reprezintă o provocare; mai ales că numele celui din urmă este legat de o figură controversată din istoria României.
Mircea Vulcănescu a fost funcționar guvernamental în timpul regimului Antonescu, perioadă marcată de politici antisemite și crime de război. În postarea sa, Dragoș Radu a explicat această poziție, spunând: „Pentru că legea interzice explicit acest lucru. Conform OG nr. 31/2002, este interzisă atribuirea sau menținerea în spațiul public a numelor persoanelor vinovate de crime de război, precum și a celor care au făcut parte din conducerea unor regimuri sau organizații fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe. Această interdicție se aplică și în cazul stațiilor de transport public.”
Susținătorii păstrării denumirii „Popa Tatu” argumentează că această alegere simbolizează memoria unor oameni cu o contribuție de bunăvoință, care au ajutat comunitățile vulnerabile, și reprezintă un simbol al orașului, deci nu trebuie să fie uitat sau înlocuit cu nume ce aduc aminte de trecutul controversat al anumitor personalități istorice.
Legislația românească validată de către autoritățile locale și naționale apără această poziție și subliniază necesitatea respectării legii în toate domeniile, inclusiv în denumirea spațiilor publice. Astfel, orice tentativă de a schimba numele, fie și în numele unei inițiative de modernizare sau de contestare a trecutului, trebuie să se conformeze acestor reguli.
Pentru moment, decizia finală și viitorul denumirii stației rămân în dezbatere, dar războiul simbolurilor și al respectului pentru istorie se menține aprins, alimentat de încărcătura morală și istorică a numelor celor pomeniți. În timp ce autoritățile și membrii comunității așteaptă o soluție rezonabilă, păstrează de fapt o emblematică luptă între memoria trecutului și vulnerabilitatea prezentului, care continuă să fie purtată pe bulevardele și străzile capitalei.
