Tehnologia de recunoaștere facială și inteligența artificială (AI) continuă să revoluționeze modul în care percepem și evaluăm potențialul uman, adesea într-un mod surprinzător și controversat. Recent, cercetătorii au demonstrat că o simplă fotografie a unei persoane poate furniza predicții interesante, dacă nu chiar exacte, despre viitorul său salariu, deschizând astfel discutii profunde despre limitele și implicațiile etice ale acestor tehnologii.
Predicții despre salariu dintr-un chip sau… dintr-o fotografie?
Un studiu realizat de o echipă de cercetători din Statele Unite și Israel susține că unele trăsături de personalitate, deduse cu ajutorul AI din fotografii, pot fi corelate cu performanțele și traiectoria profesională a indivizilor. Pentru a demonstra această ipoteză, cercetătorii au analizat imagini de pe profilurile LinkedIn a peste 96.000 de persoane cu diplome de MBA, concentrându-se pe cele cinci trăsături de personalitate din modelul „Big Five”: deschiderea, conștiinciozitatea, extraversiunea, agreabilitatea și nevrotismul.
Aceasta nu este o cercetare de rutină, ci mai degrabă o încercare de a valida dacă AI poate extrapola trăsături de personalitate dintr-un simplu portret facial pentru a prezice performanța în piața muncii. “Algoritmul de învățare automată folosește trăsături faciale pentru a prezice personalitatea auto-raportată, nu percepțiile altora asupra personalității bazate pe aspectul vizual,” explică autorii, subliniind diferența față de judecățile superficiale realizate de oameni.
Rezultatele sunt promițătoare, potrivit cercetătorilor: AI-ul utilizat poate oferi predicții despre rangul universitar, salariu inițial, evoluția salarială și chiar traiectoriile profesionale. În practică, acest lucru înseamnă că un departament de resurse umane care adoptă astfel de tehnologii ar putea, teoretic, să anticipească performanța unui candidat încă din prima clipă a interviului sau verificării de background, bazându-se pe trăsăturile faciale. Aceasta ridică întrebări serioase despre etica și legalitatea utilizării acestor metode în procesul de recrutare.
Controverse și legitimitate științifică
Deși rezultatele sunt surprinzătoare, ele nu sunt lipsite de critici. Algoritmii folosiți în studiu sunt fundamentați pe cercetări anterioare, publicate în 2020, care au încercat să asocieze trăsăturile de personalitate cu particularități faciale. Însă, acestea au fost adesea acuzate de pseudoștiință, fiind suspectate că extrapolau corelații fără o bază solidă. Istoria acestor cercetări denotă atât pasiunea pentru inovație, cât și riscurile de interpretare greșită.
Autorii studiului actual contrazic criticii, susținând că algoritmii lor nu imitau evaluările subiective ale oamenilor, ci erau antrenați să descopere corelații între trăsăturile faciale și profilurile psihologice raportate de direct persoane. Cu toate acestea, validitatea acestor corelații rămâne, în mare măsură, sub semnul întrebării, mai ales din perspectiva diversității culturale și a variabilității umane.
Impactul asupra pieței muncii și perspectivele de reglementare
În timp ce tehnologia progresează, tot mai multe firme și instituții financiare încep să folosească AI-ul în procesul de recrutare, promovare și evaluare a angajaților. Marina Niessner, profesoară de finanțe la Indiana University, avertizează că „actori precum băncile folosesc deja chestionare de personalitate în deciziile de angajare și promovare și că firmele de recrutare bazate pe AI încep să utilizeze în interviuri tehnologii precum analiza trăsăturilor de personalitate.”
Incertitudinea legilor și regulilor în această zonă agravează dilema etică. Dacă în SUA și alte țări aceste metode devin tot mai frecvent folosite, discuțiile despre corectitudine și transparență sunt inevitabile. “Mediul de reglementare, după cum probabil știți, este foarte incert,” adaugă autorii, subliniind nevoia urgentă a unor cadre normative clare.
Privim în viitor: tehnologiile de analiză facială și AI devin din ce în ce mai sofisticate și, implicit, mai periculoase dacă nu sunt gestionate cu responsabilitate. Până unde se pot extinde aceste evaluări automate? Cui le putem permite să decidă ce trăsături de personalitate sunt „valabile” și pe ce bază? Aceste întrebări rămân deschise, în timp ce lumea încearcă să țină pasul cu evoluția rapidă a tehnologiei și să asigure că drepturile individuale nu vor fi sacrificate în numele inovației.
