Un adevărat întreg ecosistem al tristeților dedicate gestionării câinilor fără stăpân din apropierea Bucureștiului a ieșit la iveală în ultimele luni, scoțând în evidență situația dramatică a adăposturilor private din județul Giurgiu. Aflată la doar 40 de kilometri de Capitală, Asociația Aspa Ivets, fondată de medicii veterinari Florentina și Valentin Istrate, pare a fi cel mai mare centru din România în ceea ce privește eutanasia și gestionarea animalelor fără stăpân, gestionare pe care oficialii o descriu drept “standard european”, însă realitatea din teren iată că spune o cu totul altă poveste.
Fenomenul “abatorului de câini” de la Uzunu
Funcționând sub auspiciile unui slogan ce promite tratamente umane și standarde europene, adăpostul din satul Uzunu, județul Giurgiu, atrage acum atenția instituțiilor și a opiniei publice pentru motivul complet opus: un real bilanț al mortalității crescute și al practicilor grave. Potrivit datelor oficiale, din totalul animalelor capturate și gestionate de către Aspa Ivets, aproape 70% au fost eutanasiate. Majoritatea câinilor internați aici nu au fost ocrotiți de adopție, ci trimiși la sacrificiu, maxima “rație” fiind de 14 câini eutanasiați zilnic, într-o activitate de tip industrial.
Datele arată că, în ciuda legii, care impune sterilizarea ca măsură preventivă pentru reducerea populației de maidanezi, procentul de câini sterilizați în cadrul adăpostului rămâne extrem de scăzut, mai precis sub 20%. Această politică, în loc să contribuie la rezolvarea problemei în mod sustenabil, perpetuează un cerc vicios, asigurând în același timp “continuitatea” contractelor cu autoritățile publice, afirmă sursele apropiate anchetei. În ciuda promisiunilor de transparență, anchetele indică o serie de proceduri financiare discutabile, în special în ceea ce privește finanțarea din bani publici.
Ingineria financiară și practici opace
Banii trimiși pentru proiecte de gestionare a animalelor fără stăpân sunt adesea dirijați în mod opac, într-un sistem care evită transparenta deschisă a Sistemului Electronic de Achiziții Publice. De exemplu, peste 49 de primării au plătit o “taxă de aderare” calculată la 10 lei per locuitor, sumă care a produs încasări de peste 650.000 de euro, echivalentul a peste trei milioane de lei. În timp ce aceste fonduri apar ca venituri ale asociației, activitatea efectivă și modalitatea în care sunt investiți banii rămân învăluite în mister.
În același timp, anchetele penale înregistrate de autorități relevă un tablou sumbru: zece dosare penale au fost deschise de către poliție, fiind investigate infracțiuni precum uciderea intenționată a animalelor, rele tratamente, abuz în serviciu, fals în acte și uz de fals. Surse apropiate anchetei menționează și suspiciuni de exercitare ilegală a profesiei și practici înșelătoare.
Practici discriminatorii și “export de maidanezi”
Mai mult, voluntarii care încearcă să salveze câinii din aceste adăposturi relatează experiențe frustrante, unele cărora le pot fi atribuite intenții de descurajare a adopțiilor. O exemplificare în acest sens vine din experiența Dianei Țurcanu, implicată în salvarea câinilor: “Reușind să intermediem adopții, am întâmpinat refuzuri din partea personalului. Câinele pe care încercam să-l scoatem din adăpost a fost declarat brusc bolnav, iar ulterior nu am mai avut contact cu cineva de acolo”.
Pe frontul exporturilor, situația din Ilfov, acolo unde peste 600.000 de euro din fondurile autorităților locale au fost direcționate spre centrele din Vrancea, demonstrează sau admite o practică de “măcelărire” a maidanezilor captivi. În plus, primăria comunei Grădiștea susține, indirect, că și câinii fără stăpân din jurul Bucureștiului sunt supuși tratamentelor barbare, fiind “exportați” către adăpostul din Vrancea pentru sacrificiu.
Această problemă a câinilor comunitari și a gestionării lor pare să fie aproape de a deveni un subiect național complex, în care legislația și practici administrative trebuie urgent reevaluate. Rămâne de urmărit dacă autoritățile vor reuși să implementeze măsuri reale de tranziție spre o gestioneare mai umană și mai transparentă, sau dacă această situație va continua să alimenteze scandaluri și suspiciuni de corupție. Într-un moment de profundă criză a încrederii în sistem, deciziile vor trebui luate cu maximă responsabilitate, pentru a nu sacrifica în continuare viețile animalelor și, implicit, moralitatea administrației publice.
