O creație virtuală care stârnește controverse: Lolita, artistul digital al unui IT-ist anonim
Un proiect inovator, dar totodată tulburător, a ieșit recent în evidență pe scena artistică digitală. Este vorba despre Lolita Cercel, o cântăreață virtuală creată de un IT-ist pasionat de poezie și tehnologie, care preferă să rămână anonim. La prima vedere, Lolita pare a fi o apariție estetică plină de farmec, dar în spatele acestei realizări digitale se află o serie de dileme legate de autenticitate, etică și valoare artistică.
Inspirată de poezie și tehnologie, dar criticată pentru lipsa de suflet
Creatorul Lolitei, cunoscut doar sub pseudonimul Tom, recunoaște că a construit această artistă digitală după un model aproape de personaje din literatură. „Am creat-o efectiv așa cum un scriitor face un personaj pentru un roman”, explică el într-un scurt interviu. Inspirată de Miron Radu Paraschivescu, poetul din anii ’40 care a scris „Cântece țigănești”, Lolita a fost dezvoltată ca un proiect în care poezia și tehnologia se împletesc.
Însă alegerea numelui „Lolita” nu este întâmplătoare. Deși se poate părea o simplă aluzie la celebra carte a lui Nabokov, în cazul acestei creații, alegerea subliniază o narativă de seducție digitală, un personaj artificial construit pentru a stârni reacții. Întrebarea persistă: de ce nu o figură precum Anna Karenina sau Betty Boop? Deși inițial creatorul a spus că preferă să rămână în spatele scenei, această preferință indică o distanță de a prelua responsabilitatea unei stări de fapt lipsite de autenticitate.
La limita dintre viral și valoare artistică
Gestul creatorului Lolitei pare să fie un joc de siguranță: un vad sigur pentru viralitate. „Știu clar limitele și poate că nici nu vreau mai mult decât să fie un viral moment”, recunoaște Tom. Problema este că succesul pe rețelele sociale nu este o măsură a valorii artistice. Lolita, în ciuda unei imagini aparent plină de emoție și sensibilitate, suferă constant. Ea pare mereu singură, cu o tristețe profundă, fumând și plângând – ca o reprezentare caricaturală a depresiei urbanului modern. „Lolita face engagement, iar caracterul ei ușor de înțeles nu o poate face mai mult decât atât. Artificialitatea, deși bine ascunsă, se simte”, explică specialiștii.
Această creație ridică întrebări despre limitele artei digitale. Poate fi un personaj creat de un algoritm să aibă o semnificație reală sau rămâne doar o imitație superficială? La această întrebare răspund mulți critici, iar unii dintre artiști reali, precum Macanache, au manifestat îndoieli. Într-un comentariu dur pe Instagram, acesta i-a spus lui Tom: „Caută un artist interpret să îți cânte piesele și lasă AI-ul, că e jale, oricât de bine ți-ar ieși piesele, le lipsește ceva”.
Controverse asupra esteticii și eticii
Pe măsură ce Lolita își face loc în peisajul autohton, controversele legate de estetica și etica sa devin tot mai aprinse. Pentru activista Alexandra Fin, proiectul reprezintă o formă de exploatare profund inumană. „Este profund inuman ca o cultură marginalizată să fie folosită pentru profit printr-un artist virtual. Artiștii romi sunt tratați ca inferiori, în timp ce o identitate romă virtuală devine apreciată și profitabilă”, a explicat ea pentru Digi24.
Reacția publicului și a artiștilor independenți nu se lasă așteptată. Paulina, cântăreață cu influențe balcanice, a criticat dur: „Există case de discuri, producători și artiști care aleg această scurtătură AI și, din păcate, astfel de piese ajung virale sau chiar pe radio, în vreme ce artiștii reali se zbat să fie recunoscuți”.
Creatorul, un Faust digital într-un pact obsesiv
De ce preferă Tom să rămână în umbră? Motivul este un amestec de frică și prudență. Inteligenta artificială deține controlul asupra creației, iar Tom știe că succesul Lolitei depinde exclusiv de algoritm, nu de autenticitatea ei umană. „Este un Mefisto, un Faust digital”, explică un expert, observând că, asemenea personajului literar, Tom a făcut un pact cu tehnologia pentru a atinge un anumit nivel de succes.
Lolita poate fi considerată, în final, un simbol al obsesiei umane pentru creație, dar și o demonstrație a limitei (sau incapacitatii) artei digitale de a oferi un suflet real. Într-un peisaj din ce în ce mai dominat de inteligențele artificiale, întrebarea nu este dacă astfel de creații pot avea valoare, ci dacă pot fi, vreodată, mai mult decât simple iluzii. Iar toate semnele indică faptul că, pentru moment, Lolita rămâne doar o copie, un impostor în lumea artei autentice.
