Astăzi, Mișcarea Conservatoare și AUR, principalul partid de opoziție, au anunțat un protest de amploare împotriva legii inițiate de deputatul Silviu Vexler, sub titlul „Eminescu să ne judece”. Acțiunea, condusă de Claudiu Târziu, fost copreședinte AUR, are ca scop contestarea legislației care, susțin inițiatorii protestului, amenință patrimoniul cultural național și îi poate trimite pe multe personaje istorice în umbră.
Protestul se concentrează în jurul temerii că Legea Vexler, care modifică legislația privind interzicerea activităților cu caracter fascist și antisemit, va duce la eliminarea din istorie a figurilor marcante ale culturii române. „Această lege liberticidă ne poate trimite la închisoare pentru o simplă postare pe Facebook”, a declarat Târziu, accentuând pericolul pe care îl văd organizatorii în modificarea legislației. Deși Vexler argumentează că legea nu transformă faptele de interes artistic în infracțiune, protestatarii par a fi ignorați de acest aspect.
Cele două tabere par a se confrunta nu doar pe cale ideologică, ci și pe teren electoral. Claudiu Târziu, prin noua sa platformă politică, apare acum ca un rival pentru liderul AUR, George Simion. Deși actualul context politic o face să pară o confruntare de principiu, rămâne de văzut care vor fi efectele acestei competiții la următoarele alegeri.
Legea Vexler subliniază clar că nu constituie infracțiune tratamentele în scop de artă, educație sau dezbatere publică. Aceasta schimbă și redefinește termenul de „legionar”, stabilind criterii stricte pentru activitățile care pot fi interpretate ca promovare a ideologiilor fasciste. Reprezentanții AUR au respins vehement aceste clarificări, acuzând decidenții că vor să șteargă din istorie valorile românești.
„Eminescu este simbolul nostru național, iar judecata lui asupra legii ar putea fi una usturătoare”, a adăugat Târziu, făcând un apel către susținătorii legii de a se alătura protestului. Cu toate acestea, istoriile conturale ale lui Eminescu, caracterizate prin texte cu accente antisemite, ridică serioase întrebări despre utilizarea sa ca simbol al identității românești. Protestul, deși mascat sub un ideal cultural, pare să fie mai degrabă o reacție împotriva aplicării corecte a legii, decât un demers sincer pentru protejarea patrimoniului cultural național.
Ceea ce rămâne neclar este cum va influența acest protest percepția publicului asupra ambelor formațiuni politice. De asemenea, întrebările cu privire la interpretarea legii sau la aplicarea ei corectă rămân. Alertată de o eventuală îngrădire a libertății de exprimare, comunitatea intelectuală din România începe să se mobilizeze, ceea ce ar putea duce la un spectru mai larg de discuții pe marginea acestei teme.
Societatea românească se află într-un moment critic, unde conviețuirea diversității de opinii și respectarea legislației se află într-o continuă interacțiune. Cu o istorie complexă în spate, România se luptă cu demersul de a-și asuma trecutul fără a căuta căi de a-l rescrie sau de a-l ignora. La finalul zilei, „Eminescu să ne judece” poate rămâne doar un slogan, ori se poate transforma într-o provocare la adresa celor care doresc, cu orice preț, să adapteze trecutul la o viziune prezentă.
Ceea ce contează în acest context este aplicarea cu onestitate a legii, chiar și în fața presiunilor sociale și politice. Un lucru este cert: istoria nu poate fi îngropată, dar poate beneficia de o dezbatere sinceră, care să nu se transforme în sclavie ideologică.
