Un plan anonim, aparent operațiune secretă, scoate la iveală o față controversată a dezvoltării inteligenței artificiale în 2024. În spatele unui proiect denumit intern „Project Panama”, unul dintre cofondatorii Anthropic a orchestrat o acțiune neobișnuită: digitalizarea masivă a unor biblioteci fizice, prin distrugerea intenționată a cărților, pentru a accelera antrenarea modelelor de inteligență artificială. Aceasta nu este doar o simplă inițiativă tehnologică, ci o poveste despre ambiție, etică și limite legale, ce ridică întrebări fundamentale despre modul în care industria AI încearcă să-și atingă scopurile.
### Digitalizare rapidă, metode controversate
Contrar abordărilor tradiționale, precum cele folosite de Google Books, care implică scanarea și arhivarea digitală a cărților fără a le afecta fizic, Anthropic a ales un drum diferit, mult mai agresiv. În cadrul „Project Panama”, compania a achiziționat volume de la magazine de vechituri, în majoritate de pe piața second-hand internațională, și a procedat la distrugerea cotorului acestora pentru a le putea scana. Această metodă, unul aproape de a deveni simbolul unei digitalizări „în stil brutal”, a transformat cărțile în obiecte inutilizabile, o metodă menită să grăbească procesul de digitizare a unei cantități imense de opere.
Această abordare extrem de invazivă a fost ținută aproape în secret, iar informațiile au ieșit la lumină doar în contextul unui proces colectiv legat de modul în care companiile de AI folosesc materialele pentru antrenarea modelor. În timp ce alte actori din domeniu evită distrugerea fizică a cărților, Anthropic a considerat rapiditatea drept cea mai importantă prioritate, chiar dacă această alegere a provocat controverse morale și etice intense.
### Legalitatea și controversele morale
Departe de a fi un simplu efort de digitalizare, acțiunea anonimă ridică probleme fundamentale legate de drepturile de autor și de etica procesului de antrenare a inteligenței artificiale. În Statele Unite, deciziile judiciare îngăduie în anumite condiții utilizarea operelor protejate de drepturi de autor pentru antrenarea AI, dacă această utilizare are un scop „transformativ” și se încadrează în conceptul de „fair use” (utilizare echitabilă). În această logică, distrugerea legală a cărților achiziționate în mod legitm poate fi văzută drept o soluție juridică mai sigură, dacă scopul este exclusiv dezvoltarea tehnologică.
Cu toate acestea, întrebarea morală rămâne: până unde pot merge entitățile din domeniul AI în căutarea progresului? În timp ce unele companii susțin că obținerea materialelor digitalizate pe cale legală și neutralitatea procesului de scanare sunt suficiente, criticii consideră că acest tip de practici pot afecta sever lanțul valoric și cultural al schimburilor de opere literare și științifice. La nivel global, dezbaterile privind reglementarea și limitele etice ale utilizării materialelor protejate continuă să fie intense, iar cazul Anthropic devine un exemplu concret al dilemei moderne în domeniul tehnologic.
Pe măsură ce tehnologia avansează, și mai multe întrebări rămân fără răspuns: poate fi consideredă o scurtătură necesară pentru progres sau un abuz al procesului legal? În timp ce autoritățile și instanțele încep să-și clarifice pozițiile, industria AI pare să fie în plin proces de redefinire a propriilor limite și principii. În acest context, viitorul digitalizării bibliotecilor și al respectării drepturilor de autor devine un teren de confruntare între avântul tehnologic și responsabilitatea etică, într-o lume în care limitele deja sunt puse la încercare.
