Acuacultura salvează lumea, dar nu și România: Producția de pește autohtonă, în picaj
Cererea globală crescută pentru pește și fructe de mare a determinat o presiune majoră asupra stocurilor sălbatice, iar acvacultura, creșterea peștilor în medii controlate, a intervenit pentru a reduce această presiune. În prezent, producția globală din acvacultură depășește capturile din mediul natural. Din păcate, în timp ce pe plan mondial acvacultura este o afacere înfloritoare, România se confruntă cu un declin al acestei activități. Importurile masive de pește și produse din pește indică o situație precară.
Ascensiunea globală a acvaculturii
Potrivit analizei citate de ZF, populația lumii s-a dublat în ultimii 50 de ani, iar consumul mediu pe cap de locuitor s-a dublat. Producția mondială de pește și fructe de mare a crescut de patru ori în aceeași perioadă. În anii 1960, acvacultura era o activitate de nișă, cu o producție de doar câteva milioane de tone anual. Ritmul de creștere s-a accelerat la sfârșitul anilor 1980, iar în 1990 producția ajunsese la 17 milioane de tone.
În 2023, producția mondială de pește capturat din mări și oceane a fost de 88 de milioane de tone, Asia de Est și regiunea Pacificului fiind principalul contributor, cu 36 de milioane de tone. În același timp, producția din acvacultură a urcat la 127 de milioane de tone. Capturile de pește sălbatic nu au mai crescut de la începutul anilor 1990.
România: Un model invers
În România, evoluția este inversă. În anii 1960, producția de pește din acvacultură era de 13.700 de tone, iar în 2023 a coborât la 11.200 de tone. În perioada comunistă și chiar la începutul anilor 1990, țara depășea 50.000 de tone de pește din acvacultură, însă în ultimele trei decenii sectorul a intrat pe un trend descendent. Producția a scăzut până la 8.000 de tone în 2014, a revenit temporar la circa 13.000 de tone în 2015-2016, iar ulterior a coborât din nou.
Pescuitul a urmat o traiectorie similară. Dacă în 1960 țara avea o producție de aproximativ 24.300 de tone, în 2023 aceasta a ajuns la doar 6.613 tone. La finalul anilor 1990, capturile depășeau 200.000 de tone, în principal din Marea Neagră. O parte din flotă a fost vândută sau scoasă din uz, au fost introduse noi reglementări, legislația s-a modificat, iar activitatea a devenit tot mai puțin atractivă.
Importuri masive și planuri de relansare
Pe fondul acestui declin, România importă în prezent peste 100.000 de tone de pește și produse din pește, de zece ori mai mult decât exportă. Producția internă acoperă doar 13% din consum. Consumul total de pește al românilor s-a menținut constant, la 6,4 – 6,5 kilograme pe cap de locuitor pe an, echivalentul a aproximativ 122.000 de tone anual.
După orez, unde gradul de autoaprovizionare este de 8%, peștele și produsele din pește reprezintă categoria agroalimentară de bază cu al doilea cel mai redus grad de acoperire din producția locală. Importurile de pește și preparate din pește se apropie de 500 de milioane de euro. În acest context, autoritățile încearcă relansarea sectorului. Ministrul Agriculturii, Florin BARBU, a anunțat planuri de dezvoltare a acvaculturii românești și a semnat un memorandum de înțelegere care vizează exportul de produse agroalimentare în China, inclusiv din acest sector.
