Fosile vechi de 539 de milioane de ani rescriu istoria vieții pe Pământ
O descoperire remarcabilă a unor fosile vechi de 539 de milioane de ani, provenite din perioada de declin a erei Ediacaran, zguduie teoriile existente despre evoluția vieții și plasează începuturile vieții animale complexe mai devreme decât se credea. Studiul, publicat recent, arată că organismele din acea perioadă erau mult mai sofisticate decât se credea, contestând imaginea unor creaturi simple, bidimensionale.
Anterior, se presupunea că în era Ediacaran, organismele trăiau pe fundul oceanelor, fără a se deplasa vertical. Noile fosile relevă existența unor animale care se deplasau în trei dimensiuni, înotau și se hrăneau activ, caracteristici considerate specifice perioadei cambriene, care a urmat. Această descoperire, spun specialiștii, ne oferă o “fereastră reală asupra modului în care s-a format biosfera modernă dominată de animale”.
Schimbări radicale în evoluție: Corpuri simetrice și nutriție activă
Printre fosilele identificate, se numără unele dintre cele mai vechi animale cu simetrie bilaterală. Acestea posedau trăsături identice pe partea stângă și dreaptă, cu un cap și un anus, similar cu majoritatea formelor de viață animală de astăzi. Pana acum, oamenii de știință au putut observa urmele lăsate de aceste corpuri în sedimente, dar nu și creaturile care le-au produs. „Acum știm ce le-a creat, deoarece avem aceste fosile pentru prima dată”, a declarat paleontologul Ross Anderson de la Universitatea Oxford.
Noua cercetare sugerează că tranziția de la organismele simple, din era Ediacaran, la viața animală complexă a fost mult mai rapidă decât se credea. Această schimbare rapidă a fost posibilă datorită faptului că sistemele genetice de dezvoltare erau deja suficient de avansate pentru a permite o diversificare bruscă a speciilor. Animalele au început să se hrănească unele cu altele și să agite sedimentele marine, modificând ciclurile chimice ale planetei.
Rocile confirmă „ceasurile genetice”
Descoperirea vine, de asemenea, în sprijinul analizelor genetice care sugerau existența unui strămoș comun între oameni și stelele de mare, încă din perioada Ediacaran. „Poate rocile și ceasurile sunt mai în acord decât credeam”, a menționat paleontologul Frankie Dunn, coautor al studiului de la Muzeul de Istorie Naturală al Universității Oxford. Astfel, descoperirea ajută la soluționarea unei dezacorduri de lungă durată în paleontologie: discrepanța dintre analiza genetică și înregistrarea fosilă.
Emily Mitchell, paleontolog la Universitatea Cambridge, a apreciat studiul, subliniind că a existat întotdeauna o etapă de tranziție între fauna Ediacaran și cea Cambriană. Acum, cu această descoperire, avem dovezi directe ale acestei tranziții cruciale în istoria vieții. Cercetările viitoare se vor concentra pe analiza mai aprofundată a fosilelor pentru a înțelege mai bine modul în care viața a evoluat și s-a diversificat în această perioadă critică.
